Automatizarea este frecvent prezentată drept soluția universală pentru deficitul de forță de muncă și creșterea eficienței în industria alimentară. În realitate, nu orice automatizare generează valoare, iar în unele cazuri devine o sursă suplimentară de vulnerabilitate.

Problema apare atunci când tehnologia este implementată fără o analiză clară a proceselor existente. Automatizarea unui flux instabil sau prost standardizat nu face decât să amplifice erorile, nu să le corecteze. Liniile devin rigide, iar intervențiile manuale, inevitabile în industria alimentară, devin mai dificile.

Un alt risc major este dependența de personal specializat. Sistemele automatizate complexe necesită competențe tehnice avansate pentru operare și mentenanță. În lipsa acestora, orice defecțiune minoră poate opri producția pentru perioade semnificative, cu pierderi directe.

De asemenea, automatizarea excesivă reduce flexibilitatea. Schimbările de rețetă, ambalaj sau lot devin costisitoare și lente, afectând capacitatea de adaptare la cerințele pieței. În special pentru fabricile cu serii scurte, beneficiile automatei sunt adesea supraevaluate.

Automatizarea nu este un scop în sine. Ea funcționează doar atunci când este calibrată la volumul real, la nivelul de competență intern și la strategia de producție. Altfel, riscă să transforme o problemă operațională într-una structurală, mult mai greu de corectat.

(Foto: Freepik)