Produsele tradiționale sunt apreciate pentru gust, autenticitate și legătura cu identitatea locală. Cu toate acestea, multe dintre ele dispar rapid de pe rafturile supermarketurilor sau nu reușesc niciodată să intre în retailul modern. Problema nu este calitatea, ci nepotrivirea dintre modul de producție tradițional și cerințele lanțurilor comerciale.

Primul punct de ruptură este volumul. Retailul modern funcționează pe fluxuri mari și predictibile. Un producător tradițional, care lucrează sezonier sau artizanal, nu poate asigura cantități constante pentru zeci sau sute de magazine. Lipsa volumului nu este un defect, dar devine o barieră logistică.

Al doilea factor este constanța produsului. Supermarketurile cer același gust, aceeași textură și același aspect la fiecare lot. În producția tradițională, variațiile naturale sunt frecvente și acceptate local, dar sunt greu de integrat într-un sistem standardizat.

Prețul reprezintă o altă problemă majoră. Costurile de producție pentru un produs tradițional sunt, de regulă, mai mari: materii prime locale, muncă manuală, randament scăzut. În retail, unde prețul este comparat direct cu alternative industriale, marja devine insuficientă pentru ambele părți.

Nu în ultimul rând, logistica joacă un rol decisiv. Retailul modern presupune livrări programate, ambalaje standard, etichetare conformă și sisteme informatizate. Mulți producători tradiționali nu au infrastructura necesară pentru a răspunde acestor cerințe, chiar dacă produsul este excelent.

Eșecul nu este, așadar, unul de gust sau autenticitate, ci de compatibilitate economică. Produsele tradiționale funcționează cel mai bine în piețe locale, magazine specializate, vânzare directă sau canale scurte de aprovizionare.

Retailul modern nu este inamicul tradiției, dar nici nu este mediul ei natural. Succesul apare doar atunci când producția se adaptează parțial la cerințele comerciale sau când se creează canale alternative care valorifică unicitatea, nu uniformitatea.

(Foto: Freepik)