Transformarea unei rețete tradiționale într-un produs standardizat, conform normelor europene, este unul dintre cele mai sensibile procese din industria alimentară. Între autenticitate și conformitate, producătorii sunt adesea forțați să facă alegeri dificile.

Standardizarea presupune rețete fixe, parametri clari de procesare, trasabilitate strictă și siguranță alimentară documentată. Din perspectiva pieței, avantajele sunt evidente: acces la retail modern, export, volume mai mari și încredere sporită din partea consumatorului.

Totuși, acest proces poate dilua identitatea produsului. Ajustarea rețetei pentru stabilitate, uniformitate sau termen de valabilitate poate modifica gustul, textura și chiar percepția „tradiționalului”. În cazul lactatelor sau produselor din carne, mici intervenții tehnologice pot avea efecte majore asupra profilului senzorial.

Un alt aspect sensibil este pierderea variabilității naturale. Tradiția presupune diferențe de sezon, de materie primă și de microclimat. Standardul, în schimb, cere predictibilitate. Pentru unii producători artizanali, această tranziție înseamnă renunțarea la unicitate în favoarea stabilității comerciale.

Pe de altă parte, standardizarea poate salva rețete care altfel ar dispărea. Integrarea lor într-un cadru legal și economic le oferă continuitate, vizibilitate și protecție, inclusiv prin scheme de calitate sau indicații geografice.

Cheia nu este alegerea între tradiție și normă, ci echilibrul dintre ele. Tehnologia modernă permite astăzi adaptări mai fine, intervenții minime și procese care respectă spiritul rețetei originale.

În final, tradiția nu se pierde atunci când este standardizată inteligent. Se pierde doar atunci când este simplificată excesiv.

(Foto: Freepik)