Capacitatea de depozitare frigorifică este una dintre variabilele critice, dar puțin discutate, ale competitivității agroalimentare. Conform datelor FAO și analizelor Comisiei Europene privind lanțul alimentar (2024–2025), pierderile post-recoltare în UE variază între 5% și 20% în funcție de categorie, iar infrastructura de frig joacă un rol determinant în reducerea acestora. În cazul produselor perisabile (carne, lactate, pește, fructe și legume), logistica la temperatură controlată este esențială pentru export.

În România, investițiile în depozite frigorifice au crescut prin fonduri europene (PNDR și PNS 2023–2027), însă distribuția geografică rămâne inegală. Zonele cu producție primară ridicată nu sunt întotdeauna corelate cu capacități moderne de stocare și cross-docking. Rezultatul: presiune la vânzare imediată, costuri logistice mai mari și vulnerabilitate la fluctuațiile de preț.

Piața europeană a logisticii cu temperatură controlată este în expansiune, impulsionată de creșterea comerțului cu produse refrigerate și congelate. Totuși, deficitul de capacitate în Europa Centrală și de Est limitează integrarea regională a lanțurilor de aprovizionare. Pentru exportatori, lipsa frigului industrial înseamnă costuri suplimentare cu transportul pe distanțe lungi către hub-uri externe și pierderea marjei în favoarea intermediarilor.

Strategic, „frigul” nu este doar infrastructură tehnică, ci instrument de negociere. Capacitatea de a păstra marfa în condiții optime prelungește fereastra de comercializare și permite accesul la contracte externe cu cerințe stricte de calitate. În absența acestei verigi, competitivitatea exporturilor agroalimentare rămâne limitată, indiferent de potențialul de producție.

(Foto: Freepik)