Pe fondul provocărilor tot mai mari legate de resurse, mediu și competitivitate, conceptul de economie circulară devine o direcție strategică pentru industria agroalimentară europeană. Obiectivul principal este transformarea modelului liniar de producție – „extrage, produce, aruncă” – într-un sistem închis, în care deșeurile devin resurse.

În sectorul alimentar, economia circulară înseamnă valorificarea resturilor de procesare, a subproduselor agricole și a deșeurilor generate în ferme și fabrici. Aceste materiale, considerate până de curând simple pierderi economice, pot fi reintegrate în circuitul productiv, reducând costurile și impactul asupra mediului.

Importanța pentru industria alimentară

La nivel european, industria alimentară generează anual zeci de milioane de tone de deșeuri și subproduse. Gestionarea acestora implică nu doar costuri ridicate, ci și emisii de gaze cu efect de seră, consum de apă și pierdere de terenuri fertile. Într-un context în care Uniunea Europeană urmărește reducerea risipei alimentare și creșterea eficienței resurselor, reutilizarea acestor fluxuri devine o prioritate.

Pentru producători și procesatori, economia circulară oferă o dublă oportunitate: scăderea cheltuielilor de eliminare a deșeurilor și crearea unor noi surse de venit – prin furaje, biogaz, compost sau materii prime secundare.

Exemple de bune practici

1. Industria cărnii Abatoarele și unitățile de procesare generează volume importante de ape reziduale și subproduse. Prin tehnologii moderne de filtrare și bioremediere, aceste resurse pot fi transformate în biogaz sau fertilizatori lichizi. Recuperarea proteinelor și a fosfaților din apele uzate reduce costurile și poluarea.

2. Industria lactatelor Zerul, considerat mult timp un deșeu, este astăzi o materie primă valorificată pentru obținerea de concentrate proteice, suplimente alimentare sau furaje pentru animale. Alte resturi, precum brânzeturile neconforme sau ambalajele reciclabile, pot fi reintegrate în fluxuri de producție secundară.

3. Procesarea vegetală și băuturile Coji, pulpe, tescovină, zaț de cafea sau uleiuri uzate sunt tot mai des transformate în produse cu valoare adăugată: biocombustibili, îngrășăminte organice, coloranți naturali sau materii prime pentru industria cosmetică. Astfel, deșeurile devin parte dintr-un lanț valoric regenerativ.

Provocări și limitări

Tranziția către o economie circulară implică o serie de obstacole:

• Lipsa unor standarde clare pentru materiile prime secundare și composturi derivate din resturi alimentare;
• Costurile inițiale ridicate pentru investiții în tehnologii de tratare și reutilizare;
• Lipsa infrastructurii de colectare și separare a deșeurilor la nivel regional;
• Nivelul scăzut de informare privind beneficiile economiei circulare în rândul fermierilor și procesatorilor.

Depășirea acestor bariere necesită o colaborare strânsă între autorități, industrie și mediul academic, precum și o strategie națională de sprijin financiar și tehnologic.

Oportunități pentru România

România are un potențial semnificativ în aplicarea principiilor economiei circulare în sectorul alimentar. Prin utilizarea fondurilor europene dedicate modernizării agroindustriei, fermele și fabricile pot investi în echipamente de valorificare a subproduselor, sisteme de biogaz sau instalații de compostare.

Totodată, parteneriatele între producători, procesatori și centre de colectare pot crea lanțuri de valoare integrate. Conceptul de „simbioză industrială” – în care deșeurile unui operator devin resurse pentru altul – este deja implementat cu succes în state precum Olanda, Danemarca și Franța, și poate fi adaptat și în România.

De asemenea, educarea consumatorilor și comunicarea transparentă a practicilor sustenabile contribuie la creșterea încrederii în brandurile locale și la consolidarea imaginii produselor românești pe piețele externe.

Beneficii pe termen lung

Adoptarea economiei circulare în industria alimentară aduce beneficii directe și măsurabile:

• Reducerea costurilor de gestionare a deșeurilor;
• Crearea de noi surse de venit prin produse secundare;
• Îmbunătățirea imaginii de marcă și a conformității cu standardele europene;
• Scăderea amprentei de carbon și protejarea resurselor naturale.

Concluzie

Economia circulară nu este doar un ideal ecologic, ci o strategie economică inteligentă pentru o industrie alimentară competitivă și sustenabilă. Pentru România, aceasta poate deveni un factor de diferențiere regională, transformând vulnerabilitățile actuale – pierderi, deșeuri, ineficiență – în resurse regenerabile și valoare adăugată.

Viitorul industriei alimentare va aparține celor care reușesc să îmbine inovația cu responsabilitatea, dovedind că profitul și sustenabilitatea pot merge mână în mână.

(Foto: Freepik)