Industria alimentară din UE generează anual zeci de milioane de tone de subproduse, iar presiunea legislativă și costurile energetice accelerează tranziția către modele „zero waste”. În prezent, marile grupuri alimentare integrează procese prin care fiecare flux secundar este reutilizat economic.

Exemple reale:

• zerul rezultat din producția de brânzeturi este transformat în proteine concentrate și lactoză pentru industria nutrițională;
• tărâțele din morărit devin ingrediente pentru produse funcționale sau hrană pentru animale;
• resturile de legume și fructe sunt folosite pentru fibre alimentare, coloranți naturali sau biogaz.

Regulamentele europene privind economia circulară și reducerea risipei alimentare (Green Deal, Farm to Fork) obligă procesatorii să trateze deșeurile ca resurse. În paralel, costurile de eliminare și taxele de depozitare cresc constant.

Un trend clar este integrarea lanțurilor industriale: fabricile alimentare colaborează cu producători de energie, industria furajelor sau sectorul cosmetic. De exemplu, uleiurile reziduale intră în producția de biodiesel, iar extractele vegetale ajung în suplimente alimentare.

În România, potențialul este major, dar infrastructura de valorificare rămâne fragmentată. Cele mai rapide investiții apar în:

• biogaz din reziduuri organice
• recuperarea apei industriale
• transformarea subproduselor în ingrediente B2B.

Economia „zero waste” nu mai este doar un obiectiv ESG, ci o strategie de eficiență: companiile care valorifică integral materia primă reduc costurile și creează noi linii de business.

(Foto: Freepik)