Termenii „grăsimi bune” și „grăsimi rele” sunt frecvent folosiți în recomandările nutriționale, dar de multe ori fără explicații clare. Pentru consumatori, înțelegerea diferențelor dintre tipurile de grăsimi este esențială pentru o alimentație echilibrată, mai ales în contextul în care bolile cardiovasculare continuă să fie principala cauză de mortalitate în România.

Grăsimile „rele” sunt în general considerate cele saturate și cele trans. Grăsimile saturate se găsesc în cantitate mare în carnea grasă, unt, smântână, brânzeturi maturate și unele produse de patiserie. În exces, ele pot crește nivelul colesterolului LDL (colesterolul „rău”) și riscul de boli cardiovasculare. Mai periculoase sunt grăsimile trans, care apar în special în produsele procesate industrial (ex: margarine hidrogenate, snacks-uri, produse de tip fast-food). România, la fel ca alte state UE, a adoptat reglementări care limitează conținutul de acizi grași trans la maximum 2g/100g de grăsime totală în alimente.

Pe de altă parte, grăsimile „bune” sunt cele nesaturate – mononesaturate și polinesaturate – regăsite în uleiul de măsline, uleiul de floarea-soarelui presat la rece, avocado, pește gras (somon, macrou, sardine) și semințe. Acestea contribuie la reglarea nivelului colesterolului, au efect antiinflamator și sprijină funcțiile creierului și ale sistemului cardiovascular.

Pentru consumatori, cheia este echilibrul: nu eliminarea totală a grăsimilor, ci înlocuirea celor dăunătoare cu surse sănătoase. Citirea atentă a etichetelor, alegerea metodelor de gătit blânde (fără prăjeli excesive) și preferința pentru produse minim procesate sunt pași simpli, dar importanți.

Pentru procesatori, adaptarea rețetelor și reducerea grăsimilor trans devin nu doar o obligație legală, ci și un semn de responsabilitate nutrițională. Etichetarea clară și comunicarea beneficiilor reale pot influența pozitiv alegerile consumatorilor.

(Foto: Freepik)