Poziția României în lanțul alimentar regional rămâne definită de un paradox: o bază agricolă solidă, dar o capacitate de procesare insuficient valorificată. Țara continuă să exporte cantități semnificative de materii prime și să importe produse procesate, ceea ce indică o problemă structurală de integrare industrială.

În Europa Centrală și de Est, competiția pentru rolul de hub regional de procesare se intensifică. Statele care investesc în tehnologii, logistică și capacități industriale atrag fluxuri de materie primă și consolidează lanțuri alimentare integrate. România are avantajul resurselor agricole, dar transformarea acestora în produse cu valoare adăugată rămâne limitată.

Procesarea este veriga care decide competitivitatea. Fără capacități industriale robuste, valoarea economică este transferată către alte piețe. Investițiile în abatoare moderne, fabrici de lactate, logistică frigorifică și infrastructură de distribuție sunt esențiale pentru schimbarea acestei poziționări.

În același timp, integrarea regională creează oportunități. Piața est-europeană este în creștere, iar cererea pentru produse procesate rămâne ridicată. România poate deveni furnizor de produse finite, nu doar de materii prime, dacă își consolidează baza industrială și își securizează relațiile comerciale.

Transformarea într-un hub de procesare nu este doar o opțiune economică, ci o necesitate strategică. Ea influențează balanța comercială, ocuparea forței de muncă și stabilitatea lanțului alimentar. Fără această evoluție, rolul de furnizor de materii prime va continua să limiteze potențialul sectorului.

(Foto: Freepik)