În industria alimentară, controlul temperaturii este perceput în principal ca o cerință de siguranță. Totuși, dincolo de limitele critice HACCP, există un nivel mai puțin discutat: variațiile mici de temperatură, tolerate operațional, dar cu impact economic semnificativ. Abateri aparent nesemnificative, de ±1–2°C, pot influența direct randamentul, stabilitatea produselor și profitabilitatea unităților de procesare.

În procese precum pasteurizarea, răcirea rapidă, maturarea sau depozitarea frigorifică, temperatura nu afectează doar conformitatea, ci și eficiența tehnologică. O temperatură ușor suboptimă poate reduce extracția de proteină în lactate, crește pierderile prin sinereză sau scurta termenul de valabilitate. În industria cărnii, aceleași variații pot influența retenția de apă, textura și pierderile la tranșare.

Diferența majoră apare între unitățile cu control manual sau semi-automat și cele cu sisteme digitale integrate. În primele, fluctuațiile sunt frecvente și dificil de corectat în timp real. În cele modernizate, senzorii continui și reglajele automate mențin procesele în fereastra optimă, nu doar în cea „acceptabilă”. Această diferență se traduce în pierderi tehnologice mai mici, loturi mai uniforme și o predictibilitate mai bună a costurilor.

Impactul economic este cumulativ. O pierdere zilnică de doar 0,3–0,5% din randament, cauzată de instabilitatea termică, poate însemna anual zeci de tone de produs pierdut sau degradat calitativ. Într-un context de marje tot mai strânse, aceste pierderi „invizibile” devin relevante strategic.

În următorii ani, competitivitatea nu va fi determinată doar de capacitatea de producție, ci de finețea controlului proceselor. Temperaturile stabile nu mai sunt doar un indicator de siguranță, ci un instrument direct de protecție a profitului. Procesatorii care înțeleg acest detaliu vor transforma controlul termic dintr-o obligație tehnică într-un avantaj economic real.

(Foto: Freepik)