România se confruntă cu una dintre cele mai ridicate rate de risipă alimentară din Uniunea Europeană. Potrivit datelor Comisiei Europene, un român aruncă anual, în medie, peste 70 de kilograme de alimente, cele mai multe dintre ele fiind încă perfect comestibile. Această realitate are implicații majore, atât economice, cât și sociale și de mediu.

Cele mai frecvente cauze ale risipei sunt: supraaprovizionarea, planificarea deficitară a meselor, ambalarea neadecvată, confuzia între data de expirare și cea de consum preferabil, precum și lipsa de educație alimentară. În lanțul agroalimentar, pierderile apar în toate etapele: de la recoltare și transport, până la procesare, distribuție și consum final.

Pentru procesatori și retaileri, risipa înseamnă pierderi financiare directe, dar și o provocare logistică și de imagine. Soluțiile pot include: optimizarea ambalajelor, rețete cu materii prime salvate (ex: fructe imperfecte), donarea alimentelor aproape de expirare către bănci de alimente, precum și integrarea principiilor economiei circulare în fluxul de producție.

În România, Legea 217/2016 privind reducerea risipei alimentare oferă un cadru juridic pentru colectarea și redistribuirea produselor alimentare, dar aplicarea este încă parțială. Totuși, tot mai mulți actori din industrie, în special din sectorul lactatelor și al panificației, încep să investească în soluții sustenabile.

Pentru consumatori, gesturi simple pot avea un impact major: planificarea cumpărăturilor, depozitarea corectă, congelarea surplusului și înțelegerea diferenței dintre „expiră la” și „a se consuma de preferință înainte de”.

Reducerea risipei nu este doar o obligație morală, ci și o necesitate economică și ecologică. Într-o țară în care milioane de oameni se află în risc de sărăcie alimentară, fiecare aliment salvat contează.

(Foto: Freepik)