Certificarea produselor agroalimentare românești rămâne una dintre marile provocări ale industriei. Conform MADR (2024), România are înregistrate 12 produse cu Denumire de Origine Protejată (DOP) și 19 cu Indicație Geografică Protejată (IGP), față de peste 300 în Italia și 250 în Franța. Diferența nu ține de calitatea produselor, ci de complexitatea procesului administrativ și de lipsa structurilor colective de promovare.

Comisia Europeană estimează că produsele certificate DOP/IGP obțin prețuri cu 30–50% mai mari decât cele convenționale, iar valoarea adăugată rămâne în proporție de 70% în regiunea de origine. În România, doar câteva cooperative – în special din sectorul lactatelor și al cărnii – au reușit să transforme certificarea într-un instrument economic.

AFIR a introdus în 2024 o nouă linie de finanțare pentru certificare și promovare, cu sprijin nerambursabil de până la 200.000 euro/proiect, destinată grupurilor de producători și organizațiilor de marketing local. Cu toate acestea, birocrația, lipsa consultanței specializate și costurile inițiale rămân bariere majore.

Certificarea ar trebui privită nu ca o povară administrativă, ci ca o investiție strategică în reputație. Într-o piață europeană competitivă, încrederea consumatorului devine moneda principală. România are produse de calitate – dar pentru a le valorifica pe deplin, trebuie să învețe să le dovedească.

(Foto: Freepik)