Pentru industria alimentară, energia a fost mult timp tratată ca un cost operațional inevitabil. Astăzi, devine o componentă strategică de competitivitate.

Fabricile de carne, lactate, panificație sau băuturi sunt printre cele mai energointensive unități industriale, dependente de refrigerare, procesare termică, ventilație și logistică frigorifică.

Crizele energetice din ultimii ani au schimbat complet perspectiva.

Volatilitatea prețurilor la electricitate și gaze a expus vulnerabilități majore în modelul tradițional de aprovizionare.

Ca răspuns, tot mai multe companii investesc în surse proprii de energie.

Parcurile fotovoltaice amplasate lângă fabrici devin tot mai frevente. În sectorul zootehnic, investițiile în biogaz cresc accelerat, utilizând dejecțiile animale drept resursă energetică.

Procesatorii mari analizează inclusiv contracte directe cu producători de energie regenerabilă sau dezvoltarea de micro-rețele industriale.

Miza nu este doar reducerea costurilor.

Este predictibilitatea.

În industriile cu marje relativ reduse, fluctuațiile bruște de energie pot destabiliza rapid profitabilitatea.

În paralel, presiunea ESG accelerează investițiile. Retailerii și investitorii solicită tot mai des date privind amprenta de carbon a produselor.

Energia proprie reduce inclusiv riscul reputațional.

Pentru companiile mici, investițiile rămân dificile.

Pentru marii jucători, însă, autonomia energetică începe să devină avantaj competitiv structural.

În viitor, competiția alimentară nu va depinde doar de costul materiilor prime.

Va depinde și de cine își poate produce propria energie.

Iar fabricile viitorului ar putea produce simultan hrană și electricitate.

(Foto: Freepik)