Creșterea costurilor energetice și presiunile climatice determină tot mai multe companii din industria alimentară să își transforme fluxurile de producție în surse de energie. Biogazul și cogenerarea nu mai sunt doar soluții de eficiență, ci devin componente ale modelului de business.

Fabricile de lactate, abatoarele, unitățile de procesare a cărnii și industria vegetală generează volume mari de subproduse organice. Acestea pot fi valorificate prin digestie anaerobă, producând biogaz utilizat pentru energie termică și electrică. În paralel, sistemele de cogenerare permit folosirea simultană a energiei produse pentru procese tehnologice și alimentarea rețelelor interne.

Modelul economic este susținut de trei factori: reducerea costurilor de eliminare a deșeurilor, scăderea dependenței de energie din piață și valorificarea certificatelor verzi sau a schemelor de sprijin. În unele state europene, unitățile alimentare care produc energie din reziduuri reușesc să acopere o parte semnificativă din consumul propriu.

Pe termen mediu, integrarea energetică devine un avantaj competitiv. Companiile care produc energie intern pot stabiliza costurile și pot reduce expunerea la volatilitatea pieței. În plus, presiunile ESG și cerințele retailerilor privind amprenta de carbon accelerează investițiile în astfel de soluții.

Pentru România, potențialul este ridicat, dar dezvoltarea depinde de accesul la finanțare și de stabilitatea cadrului legislativ. În condițiile în care energia devine un factor critic al competitivității, industria alimentară își redefinește rolul: din consumator major de resurse, în producător activ de energie.

(Foto: Freepik)