În dezbaterea publică despre prețurile alimentelor, atenția se concentrează aproape exclusiv pe costurile de producție. Mult mai puțin vizibil este însă rolul logisticii, care influențează decisiv competitivitatea produselor agroalimentare românești, în special a celor cu valoare unitară scăzută.

Produse precum laptele crud, legumele proaspete sau cerealele sunt caracterizate de volum mare, perisabilitate și marje reduse. În lipsa unor centre locale de colectare și sortare, transportul se realizează fragmentat, pe distanțe mari, cu încărcări incomplete. Costul pe unitatea de produs crește rapid, iar avantajul proximității se pierde.

Această structură explică un paradox frecvent întâlnit: produse importate de la sute sau chiar mii de kilometri ajung pe raft la prețuri comparabile sau mai mici decât cele autohtone. Importurile beneficiază de lanțuri logistice integrate, volume constante și infrastructură specializată, care reduc costul pe kilogram sau litru.

Pentru fermieri, presiunea logistică se traduce prin prețuri de livrare mai mici și volatilitate crescută. Pentru consumatori, rezultatul este o ofertă limitată de produse locale și o dependență structurală de aprovizionarea externă. Soluțiile nu țin doar de subvenții, ci de investiții în depozitare, grupare a producției și infrastructură de transport adaptată produselor alimentare. Fără aceste elemente, competitivitatea rămâne o problemă de cost, nu de calitate.

(Foto: Freepik)