Sustenabilitatea a devenit un argument comercial major în retailul alimentar. Potrivit Comisiei Europene, peste 50% dintre afirmațiile de mediu analizate la nivelul UE au fost considerate vagi, înșelătoare sau nefondate, fapt ce a determinat inițierea Directivei privind „Green Claims” (în curs de adoptare în 2024–2026). În paralel, ambalajele sunt reglementate prin noul Regulament privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR), care impune obiective stricte de reciclare și reutilizare.

Pentru industria alimentară, tranziția către ambalaje sustenabile implică investiții reale: materiale reciclabile certificate, redesign logistic, audit de lanț de aprovizionare. Costurile pot crește inițial, însă pe termen mediu pot genera eficiență operațională și acces la lanțuri de retail cu criterii ESG stricte.

Greenwashing-ul apare atunci când comunicarea depășește realitatea tehnică. Etichete precum „eco”, „natural” sau „carbon neutral” necesită fundamentare verificabilă. În absența acesteia, riscul reputațional și sancțiunile pot depăși beneficiul de marketing.

Pentru producătorii români, oportunitatea reală constă în alinierea la standarde măsurabile – certificări, raportare ESG, trasabilitate a materialelor – și nu în mesaje ambigue. Consumatorii europeni sunt tot mai sensibili la transparență, iar retailerii integrează criterii de sustenabilitate în selecția furnizorilor.

Astfel, sustenabilitatea autentică poate deveni avantaj competitiv, în timp ce greenwashing-ul reprezintă un risc strategic. Diferența o face capacitatea de a transforma obligația de conformare într-un model de business coerent.

(Foto: Freepik)