Prețul unui produs alimentar este rezultatul unui lanț economic, nu al unei singure decizii comerciale. Dacă luăm exemplul unui litru de lapte, traseul începe în fermă, unde costul este determinat de furaje, energie, forță de muncă și amortizarea investițiilor.

Fermierul vinde materia primă procesatorului la un preț influențat de oferta regională și de contracte. Procesatorul adaugă costuri de colectare, testare, pasteurizare, ambalare, logistică și pierderi tehnologice. În această etapă apare prima valoare adăugată industrială.

Urmează distribuția: transport, depozitare, temperatură controlată, manipulare. Fiecare verigă adaugă costuri operaționale și marjă comercială.

În retail, prețul final include adaosul comercial, costurile de funcționare ale magazinului (chirii, personal, energie), riscul de pierdere și eventualele promoții. În paralel, TVA influențează prețul plătit de consumator.

Astfel, prețul la raft nu reflectă doar costul materiei prime, ci întregul lanț de transformare, risc și capital blocat. O variație la nivelul cerealelor poate modifica prețul furajelor, care afectează costul laptelui crud, care influențează prețul procesat.

Din perspectivă economică, prețul alimentar este o ecuație dinamică. Nu este stabilit exclusiv de fermier sau retailer, ci de interacțiunea dintre cerere, costuri și putere de negociere pe fiecare verigă.

În final, consumatorul vede o cifră pe etichetă. În spatele ei se află un mecanism complex în care fiecare actor transferă costuri, riscuri și marje până la momentul achiziției.

(Foto: AI GENERATED)