Un produs fabricat în România înseamnă mai mult decât materia primă sau ambalajul său. Este rezultatul muncii a zeci sau sute de oameni din mai multe domenii – de la agricultură, transport și procesare, până la distribuție și vânzare. Toți acești actori economici contribuie, prin activitatea lor, la bugetul de stat.

Să luăm exemplul unui litru de lapte produs în România:

- Fermierul crește animale, plătește impozite și contribuții pentru angajați.

- Fabrica de procesare plătește taxe pe salarii, pe profit și TVA.

- Lanțul de distribuție are șoferi, logisticieni și personal administrativ care contribuie prin impozite.

- Supermarketul sau magazinul de proximitate adaugă TVA și susține locuri de muncă locale.

Astfel, un simplu produs generează un circuit economic care rămâne, în mare parte, în România. În schimb, un produs din import înseamnă, adesea, doar adaosul comercial rămâne în țară, în timp ce valoarea reală pleacă spre țara de origine.

Conform estimărilor Ministerului Agriculturii, dacă fiecare român ar înlocui doar 20% din achizițiile alimentare cu produse autohtone, impactul pozitiv asupra PIB-ului ar fi de ordinul miliardelor de lei anual. Asta înseamnă mai mulți bani pentru școli, spitale, pensii și investiții în sate și orașe.

Lanțul valoric al unui produs românesc este, în realitate, lanțul prin care ne susținem unii pe alții. Iar în centrul acestui mecanism stă o decizie aparent simplă: ce punem în coșul de cumpărături.

(Foto: Pixabay)