Autor: Maria Demetriad Cu o pondere din ce in ce mai scazuta a stocurilor, fapt determinat de necesitatea obligatorie a maririi eficientei economice a fiecarei companii, managementul lor este esential in organizarea unui flux de productie sau a unui intreg lant. Cunoasterea principalelor aspecte ale unui bun management al stocurilor si, mai ales, punerea lor in practica, poate face diferenta dintre succes si colaps. In acest sens, va prezentam cateva principii de management al stocurilor, elaborate de domnul Alexandru Costangioara, Lector Universitar Drd. al Universitatii din Oradea. Stocul si conceptul de stocare Stocurile reprezinta un ansamblu de bunuri sau articole acumulate in vederea unei utilizari ulterioare, care asigura alimentarea beneficiarului pe masura nevoilor, fara ca acesta sa fie perturbat de intarzieri in livrari sau incapacitatea temporara a furnizorului de a fabrica respectivul bun. Pe plan mondial, conceptul de stocare s-a conturat in anii 30, prin dezvoltarea unui sistem distinct de gestiune. Problematica stocurilor este extrem de diversa, cuprinzand decizii privind dimensiunile acestora, amplasamentul in teritoriu, reducerea cheltuielilor de stocare, portofoliul de produse sau conservare. Ponderea stocurilor in totalul activelor unei firme variaza intre 14-46%. In medie, stocurile reprezinta intre 17-20% din capitalul activ al unei companii. De asemenea, stocurile detin o pondere insemnata in PIB-ul unei firme, scazand in ultimii 20 de ani de la 20% la 13%. Riscurile pe care le presupun stocurile sunt date de mai multi factori: Cheltuielile cu stocurile, Imobilizarea unei parti insemnate din capital in stocuri, Degradarea bunurilor si Uzura morala a bunurilor. Aceste riscuri variaza in functie de pozitia companiei in lantul logistic, dupa cum urmeaza: Riscuri in lantul logistic Producator-Angrosist-Detailist, Largime Mica, Mare , Profunzime Mare, Mica , Angajament De durata, Termen scurt . In cazul detailistului, riscurile pe care ?si le asuma sunt largi, dar nu profunde, fiind disipate intre numarul mare de produse pe care le comercializeaza pana la 50.000, in cazul unui hipermarket . Chiriile mari pe care le platesc detailiordm;tii ii obliga sa puna accentul pe viteza de rotatie a marfurilor, de unde angajamentul lor pe termen redus. Confruntati cu un numar mare de produse pe care le comercializeaza, detailiordm;tii fac presiuni asupra angrosiordm;tilor pentru creordm;terea frecventei de aprovizionare, in conditiile achizitionarii unor loturi tot mai reduse de marfuri. Ca atare, angrosiordm;tii sunt obligati sa creasca preturile, ceea ce, practic, anuleaza avantajul detinut initial de detailiordm;ti. Ruperea cercului vicios Pentru a rupe acest cerc vicios sunt necesare eforturi conjugate din partea tuturor membrilor canalului logistic. Ratiunile existentei stocurilor sunt sintetizate mai jos: Pentru stocurile de materii prime: Discounturi din achizitionarea unui volum mare de marfuri, Economii din consolidarea transporturilor, Prevenirea discontinuitatilor in productie, Prevenirea discontinuitatilor in aprovizionare, Acoperirea riscurilor conjuncturale. Pentru stocurile de produse: Economii din consolidarea transporturilor, Economii de scara volum mare al productiei , Acoperirea cererii sezoniere: in acest sens existenta unei capacitati de productie temporare. Este mai profitabila existenta unei capacitati de productie mai mica, dar continua, pe parcursul intregului an. , Prevenirea rupturilor de stoc, Asigurarea ocuparii fortei de munca, Eficientizarea costurilor cu stocurile. Optimizarea managementului In primul rand, este necesara optimizarea costurilor de stocare propriu-zise pe cele patru componente ale sale: Costurile de capital sau de oportunitate, Costurile de manipulare/depozitare, Costurile cu taxele si asigurarile, Costuri cu deprecierea /furtul marfurilor. In esenta managementul stocurilor ridica doua probleme: Marimea lotului de aprovizionat Momentul aprovizionarii Se pune, insa, problema unei optiuni logistice de ansamblu a firmei, care sa vizeze asigurarea nivelului de servire a clientilor dorit, in conditiile scaderii costurilor logistice. tinand seama de relatia dintre nivelul de servire ?si costurile logistice, dezideratul de mai sus presupune: Eficienta sporita a procesarii comenzilor Eficienta sporita a sistemului informational logistic Mijloace de transport mai rapide ?si mai sigure Managementul stocurilor este direct determinat de urmatorii factori: Cerere independenta, versus cerere dependenta. Prima dintre ele vizeaza o cerere independenta, care nu depinde de cererea altor produse. De exemplu cererea de salam este independent, pe cand, cea de membrane este dependenta. In lucrarile de specialitate, se precizeaza ca dependenta poate fi verticala cand fabricarea unui produs necesita o piesa componenta , sau orizontala cand un produs trebuie sa fie insotit de instructiuni de utilizare . Astfel, in multe procese de productie, cererea de ingrediente, materii prime etc. depinde de cererea de produse finite. In contrast, cererea multor produse finite este independenta. Natura cererii influenteaza direct optiunea pentru o anumita politica de stocare. In cazul produselor cu cerere independenta, politica de stocuri se bazeaza pe prognoze ale cererii acestora. Invers, pentru produsele cu cerere dependenta, cererea de materii prime, materiale, subansamble etc. va depinde de prognozele privind cererea produsului final. Sisteme Proactive, versus sisteme Reactive Politica de stocuri a companiei va depinde si de abordarea cererii. Sistemele reactive Pull - Systems vor trage un produs de-a lungul lantului logistic, odata ce se va manifesta cerere pentru acesta. In mod tipic, sistemul logistic al McDonalds este de acest tip: hamburgerii sunt pregatiti doar atunci cand se primeordm;te o comanda pentru ei. In contrast sistemele proactive anticipeaza cererea ?si impinge produsele acolo unde este nevoie, la momentul potrivit ?si in cantitatea potrivita. Sistemul reactiv al restaurantelor McDonalds este eficient in cazul unei cereri relativ constante, dar va avea de suferit in cazul unor fluctuatii majore ale cererii, ca de exemplu, cum este cazul restaurantelor plasate in incinta unor aeroporturi internationale. In plus, deficienta majora a sistemelor reactive este data de faptul ca toate comenzile de stocuri sunt declanordm;ate de cererea manifestata la nivelul unor unitati individuale. Rezulta, deci, o lipsa de coordonare in aprovizionarea unitatilor firmei. In contrast, sistemele proactive raspund adecvat nevoilor logistice de ansamblu ale firmei, dar mai putin eficient la cererea unitatilor individuale ale acesteia.