Accesul produselor agroalimentare pe piață este adesea prezentat ca o chestiune de conformare la legislație. În realitate, pentru mulți producători, barierele reale sunt standardele comerciale, impuse de retaileri, procesatori sau distribuitori, dincolo de cerințele legale.

Aceste standarde includ volume minime livrate constant, ambalare uniformizată, trasabilitate extinsă, certificări private și termene stricte de livrare. Pentru exploatațiile mari, ele reprezintă o rutină operațională. Pentru micii producători, costul conformării poate depăși beneficiile accesului la piață.

Diferența dintre standardele legale și cele comerciale creează o selecție economică indirectă. Produse conforme din punct de vedere sanitar pot fi excluse pentru că nu îndeplinesc criterii de continuitate sau prezentare. În timp, această dinamică favorizează concentrarea ofertei și reduce diversitatea produselor disponibile consumatorilor.

Pentru sectorul agroalimentar românesc, efectul este structural. Producția fragmentată rămâne blocată în circuite informale sau piețe locale, în timp ce retailul modern se bazează pe importuri sau furnizori mari, integrați. Abordarea acestei probleme nu presupune relaxarea standardelor, ci crearea de mecanisme de agregare, cooperare și sprijin pentru conformare. Fără ele, accesul pe piață rămâne o barieră economică, nu una de calitate.

(Foto: Freepik)