Abatoarele mici și medii joacă un rol tot mai important în dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare și în susținerea fermierilor locali. Conform Comisiei Europene (2024), unitățile de sacrificare de proximitate contribuie la reducerea emisiilor din transport, la creșterea trasabilității și la îmbunătățirea calității cărnii prin timpi mai mici între sacrificare și procesare.

În România, datele ANSVSA și MADR arată că există peste 200 de unități autorizate de capacitate mică, iar cererea este în creștere, în special în zonele rurale și periurbane unde fermele familiale caută soluții eficiente pentru valorificare.

Un avantaj major îl reprezintă flexibilitatea operațională. Abatoarele mici pot respecta standardele de igienă europene (Reg. CE 852/2004 și 853/2004) folosind investiții reduse, fiind potrivite pentru fermele de bovine, ovine, caprine și păsări. Conform FAO, infrastructura de sacrificare de proximitate poate reduce pierderile alimentare cu până la 15%, prin gestionarea corectă a fluxurilor și prin procesare rapidă.

Provocările rămân însă semnificative: costuri ridicate cu personalul calificat, necesitatea modernizării echipamentelor și presiunea conformării cu standardele de siguranță microbiologică. Finanțările prin AFIR permit achiziția de echipamente moderne – linii de eviscerare, camere frigorifice eficiente energetic, sisteme de monitorizare digitală.

Pe termen lung, abatoarele mici pot deveni un pilon strategic al industriei alimentare românești. Ele susțin produsele locale, cresc reziliența lanțului alimentar și oferă consumatorilor acces la carne cu trasabilitate clară și impact redus asupra mediului.

 (Foto: Freepik)