Valorificarea proteinelor din deșeuri alimentare reprezintă una dintre cele mai dinamice direcții de cercetare în economia circulară europeană. Cojile de legume, tărâțele rezultate din măcinarea cerealelor, pulpele de fructe, reziduurile din procesarea berii sau a uleiurilor vegetale sunt bogate în proteine, fibre și aminoacizi esențiali, însă, tradițional, au fost utilizate suboptimal sau eliminate.

În ultimii ani, institute de cercetare și universități din UE dezvoltă tehnologii pentru recuperarea selectivă a proteinelor din aceste fluxuri secundare. Metodele includ extracția apoasă asistată enzimatic, separarea membranară, fermentația controlată sau bioprocesarea cu microorganisme sigure. Scopul nu este doar recuperarea cantitativă, ci și obținerea unor fracții proteice cu funcționalitate ridicată: solubilitate, capacitate de emulsifiere sau digestibilitate crescută.

În sectorul feed, aceste proteine alternative sunt deja testate ca înlocuitori parțiali pentru șroturile clasice de soia sau făinurile de pește, reducând dependența de importuri și presiunea asupra ecosistemelor. Studiile arată că proteinele recuperate din tărâțe de grâu, drojdie de bere sau reziduuri de leguminoase pot susține performanțele zootehnice atunci când sunt corect procesate.

În domeniul food, aplicațiile sunt mai sensibile din punct de vedere legislativ, dar în plină dezvoltare. Proteinele din deșeuri alimentare sunt investigate pentru utilizare în produse de panificație, suplimente proteice sau ingrediente funcționale, cu accent pe siguranță alimentară, trasabilitate și acceptare de către consumatori.

Deși la nivel european acest subiect este intens studiat, în România el rămâne aproape absent din discursul public. Integrarea acestor soluții ar putea transforma deșeurile alimentare dintr-un cost într-o resursă strategică, cu impact economic și de mediu semnificativ.

(Foto: Freepik)