Finantarea prin operatiunea de factoring se poate dovedi o alternativa pentru unele firme, mai ales in perioade ca cea din prezent cand accesul la schemele de finantare traditionale a fost drastic restrans prin reglementari ale BNR, dar ?si prin politicile proprii ale bancilor comerciale. Piata creditelor a crescut Acest fapt este dovedit ?si de numarul din ce in ce mai mare de companii care apeleaza la aceasta modalitate de a obtine lichiditati. Astfel, in timp ce piata creditelor pe termen scurt oferite companiilor a crescut in 2011 cu 10%, piata de factoring din Romania a inregistrat o creordm;tere de 43,5%, atingand un volum record de 2,58 miliarde de euro, echivalentul a 2% din PIB ne arata datele Asociatiei Romane de Factoring ARF . Fata de 2010, factoringul intern a avut o creordm;tere de 49,5%, in timp ce factoringul extern de export ?si import a crescut cu 25,5%. Creordm;terea pe piata factoringului din Romania a continuat ?si in 2012, piata atingand o valoare de 2,9 miliarde euro +15,46% fata de 2011 , conform datelor prezentate de EUF Asociatia Europeana de Factoring ?si Finantare Comerciala . Elementele principale Contractul de factoring sau facturaj este definit in general ca vanzarea creantelor unei firme, la un pret redus 70-85% din valoarea creantei , catre un factor care i?si asuma apoi riscul de credit al debitorilor cedati. Contractul de factoring poate fi privit ?si ca un contract comercial de creditare. Doctrina in acest sens este vasta, iar problema nu este pe deplin lamurita. Partile in contractul de factoring sunt: Factorul care este o institutie specializata, care, in schimbul unui pret, plateordm;te in avans sau la scadenta Aderentului contravaloarea creantelor cesionate considerate eligibile, in limita plafonului acordat ?si, subrogandu-se in drepturile acestuia, urmeaza sa incaseze creantele al caror proprietar a devenit, de la Debitorii Cedati; Aderentul - clientul factorului, cel care transfera acestuia drepturile pe care le are asupra creantelor rezultate din relatiile sale comerciale cu Debitorul Cedat; ?si Debitorul Cedat - cumparatorul/beneficiarul importatorul bunurilor ?si/sau serviciilor Aderentului, bunuri ?si/sau servicii care stau la baza creantelor cesionate de catre Aderent Factorului. Debitorii trebuie acceptati de Factor in vederea derularii prin factoring a relatiei sale cu Aderentul. Aderentul urmareordm;te sa-?si incaseze pretul facturilor inainte de termenul de scadenta, iar factorul urmareordm;te sa obtina un beneficiu, de regula un anumit procent din facturile pe care le deconteaza in avans 15-30% din valoarea facturii/facturilor . In activitatea de factoring, ia parte ?si beneficiarul clientul care va fi notificat ca trebuie sa plateasca factura la scadenta factorului. Companiile de factoring se mai ocupa ?si de administrarea ?si managementul facturilor clientilor, precum ?si de asigurari impotriva riscurilor de neplata a debitorilor. Tipuri de factoring Putem clasifica factoringul in mai multe tipuri. O prima clasificare imparte factoringul in intern ?si international in functie de tipul companiei debitoare. Factoringul intern este vanzarea catre un tert Factor de creante detinute de o companie rezidenta asupra unei alte companii rezidente, in vreme ce in cazul factoringului international are loc vanzarea de creante de catre un exportator catre un tert Factor de Export , cu scopul de a obtine finantare sau alte servicii incluse in pachetul de factoring. O alta clasificare imparte factoringul in factoring cu regres ?si fara regres in functie de partea care i?si asuma riscul neplatii facturii. In cazul factoringului cu regres, riscul de neplata al Debitorului Cedat este suportat de Aderent; in cazul in care Debitorul se afla in incapacitatea de a achita suma datorata, Factorul are drept de regres asupra Aderentului la o data stabilita prin Contractul de Factoring. Pentru factoringul fara regres riscul de neplata al Debitorului Cedat se transfera catre Factor, in caz de neplata, acesta nemaiavand drept de regres asupra Aderentului. In general, Factorul i?si ia masuri reasiguratorii impotriva riscului de neplata a debitorului, putand opta pentru incheierea unei polite de asigurare a riscului de neplata sau pentru garantia oferita de Factorul de Import in conformitate cu regulile internationale GRIF. Factoringul poate fi clasificat ?si in functie de momentul la care se face plata facturilor in factoring traditional ?si factoring la scadenta. In cazul factoringului traditional factorul plateordm;te facturile in momentul in care intra in posesia lor, in vreme ce in cazul factoringului la scadenta factorul plateordm;te facturile la momentul scadentei lor. De asemenea, putem vorbi ?si de factoringul invers, in care factorul finanteaza datoriile unui debitor fata de un furnizor de exemplu debitorul - client al societatii de factoring - incheie un contract-cadru cu factorul, prin care acesta din urma convine sa cumpere ?si sa pre-finanteze creantele actuale ale furnizorilor predefiniti fata de debitor . Factoringul metoda de acoperire a necesarului de lichiditati Concluzionand, putem spune ca factoringul este o metoda pentru companii de a face fata variabilitatii fluxurilor de numerar. Factoringul invers este, de asemenea, utilizat ca un instrument financiar pentru a oferi un control mai bun al fluxului de numerar mai ales in cazul in care o companie are de incasat o multime de creante, cu termeni de scadenta diferiti. Utilizarea factoringului se impune atunci cand rata de rentabilitate a veniturilor investite in productie depaordm;eordm;te costurile asociate cu factoringul. Tinand cont de acest aspect, factorii decizionali din companie trebuie sa hotarasca cat de mult pot folosi factoringul pentru satisfacerea nevoilor de lichiditati ale firmei sau cat cash ar trebui sa mentina in firma pentru a face fata nevoilor financiare legate de procesul de productie ?si comercializare ale bunurilor ?si serviciilor pe care le ofera. Fiecare firma trebuie sa decida cat de mult vrea sa depinda de factoring pentru a acoperi necesarul sau de numerar pe termen scurt in numerar. In Romania, factoringul este oferit de institutii precum BCR, BRD - Groupe Socieacute;teacute; Geacute;neacute;rale, ING Romania, Next Capital, Raiffeisen Bank, RBS Bank - Romania, RomFactor, Banca Transilvania, UniCredit Tiriac Bank, Access Financial Services - IFN. CASETA - Regimul juridic al factoringului Operatiunile de factoring in Romania sunt reglementate sumar prin prevederi legale incidente ?si prin anumite reglementari emise de catre Banca Nationala a Romaniei, in general in legatura cu activitati desfaordm;urate de bancile comerciale ?si institutiile financiare non-bancare. Legislatia aplicabila emisa de BNR califica ?si include operatiunea de factoring in activitatea generala de credit, care poate fi desfaordm;urata numai de catre bancile comerciale ?si institutiile financiare non-bancare IFN , fara a furniza o definitie a operatiunilor de factoring. Articolul 6 din Legea nr. 469/2002 cu privire la anumite masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, lege care este, in prezent abrogata, definea operatiunea de factoring ca un mecanism de mobilizare a creantelor, ca un contract intre un client, denumit aderent, care este vanzator de bunuri ?si servicii, catre terti debitori ?si o banca comerciala sau o institutie financiara specializata, denumita factor, care asigura incasarea datoriilor ?si acoperirea riscului de credit catre aderent, in baza cumpararii creantelor aderentului. Aceasta definitie a operatiunii de factoring este conforma cu doctrina internationala ?si cu practicile general acceptate. In absenta unor reglementari specifice cu privire la factoring, regimul juridic al acestor operatiuni in Romania este reprezentat de regulile generale aplicabile cesiunii de creante. Avocat Simona Burghelea - Senior Associate Voicu Filipescu Sursa: http://www.avocatnet.ro CASETA 2 - Natura factoringului In general este acceptata teza ca factoring-ul nu este un imprumut. O institutie de credit decide sa acorde un imprumut pentru o societate analizand activele acesteia, fluxurile de numerar, ?si istoricul creditarii pentru acea companie. Un factor in schimb este mult mai preocupat de bonitatea clientilor companiei. Tranzactia de factoring este de multe ori structurata ca o achizitie a unui activ financiar, ?si anume a facturilor de incasat. Un factor i?si asuma quot;riscul de creditquot;, ca pe o datorie ce nu va fi colectata din cauza exclusiva a incapacitatii financiare a debitorului de a plati. Cu toate acestea, in Statele Unite, in cazul in care factorul nu-?si asuma riscul de credit pentru facturile achizitionate, in cele mai multe cazuri, o instanta va recaracteriza tranzactia ca fiind un imprumut securizat. Factoringul este diferit ?si de o operatiune de forfetare in sensul ca aceasta din urma este bazata pe tranzactii care implica exportatori care i?si vand una dintre operatiunile sale, in timp ce in factoring avem doar o tranzactie financiara care implica vanzarea creantelor firmei. Factoringul este un cuvant des utilizat in mod abuziv ca sinonim cu scontarea facturilor. In contabilitatea americana GAAP factoringul este vanzare de creante, in timp ce scontarea facturilor este imprumut in cazul in care creanta este utilizat ca garantie. Cu toate acestea, in unele tari precum Marea Britanie, scontarea facturilor este considerata a fi o forma de factoring ce implica cesiunea de creante. Factoringul in statele UE in ultimii 6 ani milioane EUR