În România ultimului deceniu, securitatea alimentară a fost privită mai degrabă ca o problemă de producție decât ca una de educație. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS, 2024), peste 55% dintre români au un regim alimentar dezechilibrat, cu aport excesiv de sare, zahăr și grăsimi saturate. Lipsa educației alimentare se reflectă în creșterea incidenței bolilor metabolice și cardiovasculare.

Potrivit INS, România se situează printre primele trei state din UE la rata obezității infantile — peste 17% dintre copiii între 7 și 14 ani sunt supraponderali. În același timp, consumul zilnic de fructe și legume rămâne sub recomandările EFSA: doar 23% dintre adulți ating pragul de cinci porții zilnice.

La nivel european, state precum Franța, Finlanda și Italia au introdus programe obligatorii de educație nutrițională în școli, cu rezultate vizibile asupra sănătății publice. România dispune de strategii declarative (inclusiv în Planul Național de Redresare și Reziliență), dar implementarea efectivă este limitată de lipsa personalului specializat și a colaborării între instituții.

Educația alimentară nu înseamnă doar informare, ci formarea unor reflexe de viață sănătoasă. Campaniile publice ar trebui corelate cu programele școlare, cu implicarea medicilor de familie și a nutriționiștilor. De asemenea, mass-media și industria alimentară au un rol important în promovarea mesajelor corecte despre alimentație echilibrată.

Pentru România, introducerea educației alimentare sistematice ar reprezenta o investiție în sănătatea viitoarelor generații. Prevenția costă mai puțin decât tratamentul, iar un consumator informat poate transforma piața — alegând produse mai bune, mai locale și mai responsabile.

(Foto:Freepik)