Potrivit strategiei FAO, obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) oferă o viziune a unei lumi mai juste, mai prospere, pașnice și durabile, în care nimeni nu este lăsat în urmă. Dacă ne gândim la un aliment, la felul în care este cultivată materia primă și cum este el produs, comercializat, ambalat, transportat, depozitat, comercializat și consumat, reprezintă legătura fundamentală dintre oameni și planetă, precum și calea către o creștere economică inclusivă și durabilă. De aceea, soluțiile aliniate pentru ambalarea alimentelor au un rol important în dezvoltarea durabilă, în special în realizarea Programului FAO SDG21, într-o manieră durabilă, potrivit inițiativei

”FAO: Bio-based food packaging in Sustainable Development”, pe care v-o prezentăm în ediția de față a revistei noastre.

Gunoiul plastic generează costuri uriașe

În prezent, majoritatea soluțiilor de ambalare a alimentelor conțin materiale plastice pe bază de fosile, care sunt produse și consumate într-o manieră nesustenabilă. În primul rând, producția de materiale plastice pe bază de fosile duce la emisii de gaze cu efect de seră. În al doilea rând și în mod paradoxal, cea mai mare parte a ambalajelor alimentare are o fază scurtă de utilizare. Acest lucru, în timp ce poate dura până la 500 de ani, până când materialul se poate descompune. Gunoiul din plastic duce la costuri mari de gestionare a deșeurilor, poluarea mediului nostru marin, ceea ce la rândul său duce la moartea animalelor marine și dăunează ecosistemelor marine. Mai mult, s-a constatat recent că resturile de plastic intră chiar în lanțul nostru alimentar, ca urmare a efectului bioacumulării, care afectează sănătatea noastră publică.

Potrivit documentului citat, inițiativa SDG 122 invită guvernele, organizațiile internaționale, sectorul de afaceri și alți actori nestatali să contribuie la schimbarea modelelor de consum, nesustenabile. O modalitate de îmbunătățire a modelelor de producție și consum a ambalajelor alimentare este înlocuirea celor pe bază de fosile, cu materiale de ambalare pe bază de bio, aplicate în soluțiile de ambalare.

Înlocuirea ambalajelor bazate pe fosile, cu ambalajele alimentare bio, pe bază de reziduuri de biomasă, are două avantaje principale: decuplează ambalajele alimentare de resursele fosile și, într-un număr de cazuri, include compostarea ca posibil scenariu de sfârșit a vieții. Mai mult, utilizarea reziduurilor de biomasă, ca materie primă, va contribui la dezvoltarea durabilă a lanțurilor de valoare a biomasei direct și indirect. În mod direct, utilizarea reziduurilor reduce cererea de resurse de biomasă virgine. În mod indirect, utilizarea reziduurilor poate duce la venituri mai mari pentru generatorii de biomasă, cum ar fi fermierii și proprietarii de păduri.

Reglementările actuale sunt necorespunzătoare

În ciuda potențialelor beneficii ale produselor tip ”biobase”, anumite impedimente ar putea împiedica o tranziție la producția bazată pe aceste materiale. În primul rând, costurile de producție ale ambalajelor alimentare pe bază de bio sunt mai mari, decât ambalajele pe bază de resurse fosile.

În al doilea rând, ca urmare a sprijinului politic slab pentru ambalajele pe bază de bio, reglementările privind aplicarea materialelor bio pe produse alimentare sunt necorespunzătoare, ceea ce, la rândul lor, împiedică materialele noi să intre pe piață.

În al treilea rând, facilitățile de compostare necorespunzătoare sau absente, opresc țările lumii de la a profita de beneficiile ambalajelor alimentare bio-bazate și compostabile. Ca parte a strategiei FAO, sunt identificate o varietate de instrumente politice la nivel de țară și de oraș, pentru a depăși barierele cheie ale ambalajelor alimentare biologice:

• Mobilizarea resurselor pentru cercetare și dezvoltare pe ambalajele alimentare bio

• Îmbunătățirea și securizarea accesului la resursele durabile de biomasă

• Instalarea de instrumente din partea cererii, pentru a sprijini piața ambalajelor alimentare bio.

Nevoia unei coaliții internaționale

Pe lângă intervențiile de politică națională și locală, este nevoie de o coaliție internațională care să promoveze ambalajele alimentare biologice, ca funcție de dezvoltare durabilă. Strategia se concentrează pe patru probleme principale:

• Promovarea ambalajului alimentar bazat pe biologie, ca funcție a dezvoltării durabile

• Stabilirea de dovezi cu privire la modul în care aplicarea mai bună a ambalajelor alimentare biologice poate reduce pierderea de alimente într-un mod ecologic

• Ghid de proiectare pentru utilizarea durabilă a resurselor de biomasă

• Recomandări privind activarea și stimularea cadrelor de politici pentru ambalajele alimentare bio

• Creșterea gradului de conștientizare cu privire la beneficiile ambalajelor bazate pe bio în rândul publicului larg și al factorilor de decizie

Coaliția trebuie inițiată de FAO și ar putea include guvernele orașelor și țărilor, institutele de cercetare, companiile alimentare și proprietarii de mărci, sectorul ambalajelor și ONG-urile. O astfel de coaliție internațională, cu mai multe părți interesate va încuraja o abordare care se concentrează pe întregul lanț de valoare a biomasei, de la producătorii primari până la tratarea utilizatorilor finali și a deșeurilor. Având în vedere ODD, a sosit momentul să luăm măsuri și să facilităm o tranziție globală, la soluții de ambalare durabile, bazate pe bio și compostabile.

Materialele bio și funcția dezvoltării durabile

Astăzi, o treime din totalul alimentelor produse pentru consumul uman din întreaga lume se pierde între fazele de producție și distribuție, ceea ce înseamnă că aproximativ 1,3 miliarde de tone de produse alimentare sunt irosite anual (Manalili, 2014).

Modelele de pierdere a alimentelor variază în diferite domenii: în țările în curs de dezvoltare, în stadiul incipient, pierderea de alimente post-recoltare este semnificativă, din cauza limitărilor structurale și financiare, în timp ce în țările dezvoltate, pierderea de alimente are loc în mare parte în etapele ulterioare, de exemplu, atunci când produsele nu sunt consumate în timpul valabilității.

Concomitent, în timp ce abordăm foamea, așa cum se menționează în SDG 2, investițiile suplimentare în producția de alimente sunt o mișcare binevenită, deși trebuie completate cu strategii pentru reducerea pierderilor de alimente, ca modalitate de a promova securitatea alimentară, precum și de a hrăni pe cei flămânzi.

Ambalajul are un rol esențial în conținerea și protejarea alimentelor pe măsură ce trece prin lanțul de aprovizionare către consumator. Funcția principală a ambalajului este de a proteja produsul și de a prelungi durata de valabilitate. Se estimează că 37% din produsele de ambalare sunt fabricate din materiale rigide și flexibile, ceea ce face din plastic cel mai utilizat material de ambalare (Rexam, 2019). La rândul său, ambalajul din plastic este cea mai mare aplicație din material plastic, reprezentând 26% din volumul total (Plastic Europe, 2017). Fiind extrem de versatile și durabile, cu bariere fiabile pentru gaz și apă, materialele plastice s-au făcut omniprezente în sectorul ambalajelor, inclusiv pentru produsele alimentare (Bradley, 2010).

Grad uriaș de poluare

În ciuda tuturor beneficiilor sale, ambalajele din plastic sunt produse și consumate într-un mod nesustenabil. În primul rând, producția de materiale plastice pe bază de fosile reprezintă 6% din producția de petrol. Mai mult, lângă incinerarea după utilizare, producerea de materiale plastice generează emisii de gaze cu efect de seră (GES), cu un cost de capital natural de 23 miliarde USD (UNEP, 2013). În al doilea rând, studiile recente estimează că 31% din resturile de plastic din mediile marine provin din ambalaje alimentare și băuturi.

Poluarea plastică a mediului marin global este o problemă persistentă: anual, 8 milioane de tone de materiale plastice se scurg în ocean, ceea ce echivalează cu aruncarea conținutului unui camion de gunoi în ocean în fiecare minut. Dacă nu se întreprinde nicio acțiune, se preconizează că aceasta va crește până la două pe minut, până în 2030, și patru pe minut, până în 2050 (Jambeck et al. 2015). Având în vedere că 31 % dintr-un camion de gunoi este plin cu materiale plastice provenite din ambalaje din plastic pentru alimente și băuturi, devine clar că ambalajele pentru alimente și băuturi sunt un contribuitor important la poluarea mediului marin.

S-a dovedit că resturile de plastic din mediul marin duc la moartea vieții sălbatice care depinde de ocean pentru hrană și habitat și provoacă impacturi negative,  asupra ecosistemelor marine. Ingerarea deșeurilor marine poate avea, de asemenea, o serie de consecințe sub-letale, cum ar fi compromiterea capacității de a capta și digera alimentele, a resimți foamea, a scăpa de prădători și a se reproduce, precum și a scăderii stării corporale și a afectării locomoției. Din cele 120 de specii de mamifere marine înscrise pe lista roșie a UICN, 54% sunt cunoscute că au fost înglobate sau au ingerat resturi de plastic (Allsopp și colab .; Brown, 2011; 2016; Stap, 2017).

Microplasticul și sănătatea umană

Pe lângă poluarea mediului, a devenit evident că resturile de plastic intră în lanțurile alimentare și ar putea afecta sănătatea umană. Odată ce materialele voluminoase prezente în ocean încep să se descompună în bucăți mai mici,  cunoscute în mod obișnuit sub numele de microplastice, specii marine de tot felul, inclusiv cele comercializate pentru consum uman, le vor ingera, împreună cu o serie de substanțe chimice potențial toxice (Engler, 2014).

Potrivit Organizației pentru Alimente și Agricultură (FAO), producția de pescuit de capturare a dus la 79,7 milioane de tone de produse alimentare, în 2018, afectând aproape 3 miliarde de persoane, împreună cu acvacultura, și reprezentând 16,7% din aportul global de proteine ​​animale din același an (FAO, 2019). Inutil să spunem, oceanul oferă numeroase beneficii celor care trăiesc aproape sau departe de acesta și menține pe linia de plutire economică și socială miliarde de oameni care sunt direct dependenți de resursele pe care le are de oferit, în special hrana.

Obiective

În concluzie, poluarea cauzată de plasticul marin a avut efecte negative pe o scară destul de mare, dăunând speciilor oceanice, reprezentând o amenințare pentru economiile de coastă, construindu-se de-a lungul lanțului alimentar și putând afecta sănătatea umană. Această dezvoltare contravine în mod direct celor principiilor (Națiunile Unite, 2015). Dar, iată obiectivele componentelor strategiei:

SDG 2: Încetează foametea, obține securitatea alimentară, nutriția îmbunătățită și agricultura durabilă

SDG 12: Asigură modele de consum și producție durabile (SCP)

ODS 13: Combater schimbările climatice și impactului acestora

SDG 14: Utilizează durabil oceanele, mările și resursele marine pentru o dezvoltare durabilă.

Prin urmare, există o nevoie urgentă de a alinia mai bine soluțiile de ambalare a produselor alimentare, cu politicile ODD. Soluțiile de ambalare a produselor alimentare pe bază de biologic vor avea următoarele avantaje comparative față de ambalajele alimentare pe bază de fosile.

Trei întrebări

Apariția bioeconomiei înseamnă o utilizare mai răspândită a biomasei pentru energie, produse și alimente și duce la creșterea cererii de biomasă. Utilizarea biomasei este, totuși, limitată, din cauza disponibilității infinite de pământ, apă și nutrienți. Prin urmare, factorii de decizie politici trebuie să se asigure că adoptarea produselor bio, cum ar fi ambalajele alimentare bio, este durabilă. FAO discută principalele probleme de sustenabilitate asociate ambalajelor alimentare bio și se concentrează asupra potențialului de a utiliza reziduuri de biomasă neutilizate și provenite la nivel local, ca materie primă pentru ambalarea alimentelor pe bază de bio.

Obiectivul cheie al strategiei este acela de a aborda provocările și oportunitățile de a utiliza reziduurile de biomasă din agricultură și silvicultură, ca materie primă pentru ambalajele alimentare bio. Pentru aceasta, trebuie răspuns cu proiecte viabile la următoarele întrebări de cercetare:

• Care sunt principalele probleme de durabilitate ale mediului, atribuite ambalajelor alimentare biologice?

• Care sunt barierele cheie pentru înlocuirea ambalajelor alimentare bio pe bază de resurse fosile?

• Ce intervenții politice permit o tranziție către soluții de ambalare alimentare durabile, bazate pe bio?

Totodată, FAO își propune să arate că există alternative durabile, bazate pe biotehnologii, pentru ambalajele alimentare bazate pe resurse fosile, putând elabora metodologii și studii pentru calcularea și articularea costurilor și beneficiilor ale soluțiilor de ambalare a alimentelor.

Ca urmare, s-a constatat că peste 100 de orașe au interzis ambalajele din polistiren extrudat pe bază de fosile (EPS), ceea ce poate fi considerat o oportunitate excelentă pentru furnizorii de ambalaje alimentare tip ”biobase”.

Prezentând instrumente de politici care permit și stimulează soluțiile de ambalare a produselor alimentare bazate pe bio și compostabile, FAO demonstrează că soluțiile inovatoare de ambalare a alimentelor pot favoriza dezvoltarea durabilă. Indicațiile spun că FAO are potențialul unic de a-și desfășura cunoștințele interdisciplinare despre silvicultură, agricultură și industrie alimentară într-un efort concertat pentru a surprinde numeroasele oportunități din ambalajele alimentare bio.