O mare parte din industria alimentară nu mai funcționează astăzi pentru profit, ci pentru supraviețuire. Există fabrici care nu mai câștigă, dar nici nu își permit să oprească producția. Aceasta este realitatea unui sector prins între costuri fixe ridicate și marje care tind spre zero.

Energia, forța de muncă, mentenanța, conformarea la reglementări și logistica generează cheltuieli constante, indiferent de volumul vândut. În același timp, presiunea pe preț venită din retail și din comportamentul consumatorului limitează sever posibilitatea de ajustare. Creșterea costurilor nu se mai poate transfera integral în prețul final.

În aceste condiții, multe fabrici produc cu marje minime sau chiar negative, mizând pe volum și pe continuitate. Oprirea producției ar însemna pierderi și mai mari: contracte reziliate, personal pierdut, costuri de repornire greu de susținut. Astfel, funcționarea devine un exercițiu de rezistență, nu de dezvoltare.

Investițiile sunt amânate, inovația este limitată, iar deciziile se iau defensiv. Accentul nu mai este pe creștere, ci pe menținerea fluxului de numerar și pe evitarea blocajelor. Orice dezechilibru – o creștere bruscă a costurilor sau o scădere a cererii – poate destabiliza rapid întregul sistem.

Industria alimentară funcționează astăzi la limită, într-un echilibru fragil. Fără ajustări structurale, recunoașterea reală a costurilor și o relație mai echilibrată între producători, retail și consumatori, acest model devine nesustenabil pe termen mediu.

(Foto: AI GENERATED)