Daca am privi mai atent la ce se intampla in marile magazine alimentare, dar nu numai, am putea spune ca nu stam rau: in ciuda lipsei de bani, lumea cumpara in continuare cu o frenezie ramasa ca gest reflex din anii de dinaintea crizei. Un observator din afara ar putea spune ca romanii o duc pe picior mare. Cu toate acestea, imaginea e doar aparenta. Elvira, ceea ce vezi, nu e adevarat! Va amintiti replica dintr-un film romanesc Elvira, ceea ce vezi, nu e adevarat!, striga disperat Dem Radulescu, intr-o secventa in care Ileana Stana Ionescu, in rol de consoarta, il prinsese in plin si delicat moment al adulterului. Cam asa am putea spune cu totii in clipa in care citim stiri usor triumfaliste, potrivit carora exporturile agroindustriale ale Romaniei sunt, pentru al doilea an consecutiv, pe excedent; ba, mai mult decat atat, contributia la PIB a depasit sectorul industrial, fapt care nu s-a mai intamplat din 1990 si pana acum. Cu toate acestea, imaginea nu reflecta nici pe departe realitatea. Asta, pentru ca Romania a exportat in primul rand produse agricole si, doar intr-o mica masura, produse alimentare. Asadar, cantitatea a dat cresterea, nu calitatea. Mai in amanunt spus, valoarea exporturilor nu au dat-o produsele procesate, care pot genera profit consistent, ci totalul unor cantitati de cereale, legume, fructe sau alte produse primare ale agriculturii care si-au gasit piata de desfacere la export. Ca urmare, putem spune ca situatia industriei alimentare romanesti nu este prea buna, iar trimiterea de mai sus, la zicerea personajului interpretat de celebrul actor, este cat se poate de bine intemeiata. Iar, daca ne uitam si mai atent la piata, vom vedea ca producatorii romani de alimente intampina grave dificultati, ale caror cauze sunt multiple: embargoul Rusiei, importurile de alimente, expansiunea produselor private label, evaziunea si piata neagra etc. Dar, sa luam la analizat cele mai importante zone, facand mentiunea ca in fiecare capitol al editiei print a infoALIMENT Magazin puteti citi analize detaliate pentru fiecare domeniu in parte. Brutarii mai au de recuperat Primita cu un deosebit entuziasm, reducerea TVA-ului in zona panificatiei si-a dovedit utilitatea, numai si daca ne gandim ca, anterior acestei decizii, majoritatea fabricilor de paine din Romania erau in pragul colapsului. Vazandu-se concurate neloial de evazionisti, firmele in cauza ajunsesera in toamna anului 2013 in situatia in care nu mai puteau plati taxele, nu mai puteau plati imprumuturile bancare, nu mai puteau sustine productia, multi dintre ei, fiind pe punctul de a da faliment. Dupa cum se evidentiaza si in analiza din capitolul rezervat moraritului si panificatiei, decizia de a diminua cota de TVA, de la 24, la 9 %, s-a dovedit a fi salvatoare, in general, pentru sector, multe dintre fabrici reusind sa se redreseze, intr-o oarecare masura, concomitent cu diminuarea evaziunii care, daca anterior era de cca 60 %, acum a coborat la 40 %. Cu toate acestea, brutarii mai au de recuperat. Piata neagra inca zburda, in peisajul economic, iar impresia generala este ca institutiile de control ale statului si-au domolit activitatea. O sansa, pentru fabricile de paine o poate reprezenta si noua categorie a produselor fabricate dupa Retete consacrate, adica, dupa standardele anilor 60. E drept, acestea se adreseaza unui anume segment de populatie, dar, cu inventivitate si promovare, poate fi captat interesul consumatorilor. Cat despre inovatie, totul se reduce la modul in care piata va accepta noi produse, cunoscut fiind obiceiul romanilor de a se rezuma doar la ce stie. Rafturile bacanilor, dominate de importuri Pentru zona produselor de bacanie imaginea capata contur doar luand in calcul importurile. Fie ca vorbim despre conserve de fructe, fie ca vorbim despre conserve cu carne, fie ca vorbim despre legume conservate sau supe la plic, piata specifica este plina de produse importate dar, mai ales, este plina de produse private label, in marea lor majoritate fiind si ele aduse din import. Nu mai putin adevarat, productia interna acopera o parte din piata, mai ales in cazul dulceturilor si gemurilor, a compoturilor, a unei parti din legumele la conserva, dar si a supelor la plic sau, mai ales, la uleiul comestibil din floarea soarelui, acolo unde companiile romanesti isi au productia contractata in avans, cu perioade lungi de timp 3, 6 luni, sau chiar un an . Cu totul altfel stau lucrurile la mirodenii sau ulei de masline, acolo unde ar fi chiar imposibil sa vorbim despre productie interna. Piata carnii, acoperita de romani Cu totul altfel stau lucrurile in privinta carnii si a produselor din carne. Potrivit statisticilor, mai mult de 85 % din necesarul de consum este acoperit din productia interna, mai ales datorita preferintelor consumatorilor romani care raman cat se poate de traditionalisti, in optiuni. Pentru fabricile de produse din carne, problemele sunt cu totul altele, iar ele tin de regimul fiscal, de uriasa evaziune si uriasul procent al pietei negre, ambele, rezultate ale cotei de TVA care, iata, se incapataneaza sa ramana la 24 %. Cu toate acestea, procesatorii de carne din fruntea industriei au reusit sa isi gaseasca piete pentru export. Iar, daca in anii trecuti nu puteam vorbi decat de mici cantitati trimise pentru comunitatile de romani din Occident, iata, companii precum Cris-Tim, Angst, Agricola, Transavia, Caroli, Diana, si nu numai, au inceput sa livreze produse si pentru retele de hipermarket-uri din Uniunea Europeana. Cu toate ca aceste exporturi sunt inca mici, usile au fost deschise si, in masura in care firmele vor fi capabile sa furnizeze produsele conform conditiilor impuse de beneficiarii externi, atunci, cu siguranta ele vor creste din ce in ce mai mult. Navodul pescarilor ajunge pana in Atlantic Consumul de peste si produse din peste din Romania este mult sub media europeana. Mai mult decat atat, necesarul de peste este acoperit in proportie de peste 90 % din import, fiind vorba in primul rand de peste oceanic, pescuitul din Marea Neagra fiind cu mult sub ce era in alte vremuri. Concomitent, acvacultura din Romania ramane un domeniu inca subdezvoltat, pestele sau produsele din peste de apa dulce provenite din Romania adresandu-se unui segment limitat, din cauza preturilor. Cat despre zona de procesare, ce putem spune mai mult decat faptul ca, in momentul de fata nu mai functioneaza decat doua, trei fabrici de produse din peste, ceva mai importante, restul fiind la stadiul de manufactura. Industria lactatelor a pierdut cate o fabrica la trei zile In industria lactatelor pot fi diferentiate trei coordonate negative majore. In primul rand, din cauza consumului tot mai scazut, anul trecut au fost inchise mai mult de 50 de fabrici de lactate. Asta inseamna un faliment la cca trei zile, ceea ce este foarte grav. Este foarte adevarat, insa, ca unitatile inchise au fost de mici dimensiuni, dovada a faptului ca nu au putut concura cu marii procesatori, dar si ca managementul a fost total defectuos, firmele in cauza nereusind sa se adapteze la conditiile pietei. In al doilea rand, trebuie sa consemnam concentrarea activitatii in jurul celor mai puternice companii. In acest sens, este de asteptat ca aceasta tendinta sa se accentueze in perioada urmatoare, fapt care va contribui la noi falimente. Potrivit unor previziuni, daca, in momentul de fata, in Romania nu mai sunt decat cca 120 de fabrici de lactate, pana la finalul anului 2015 se vor inchide inca 30! Al treilea aspect este acela al patrunderii pe piata romaneasca a lactatelor importate, fapt care cauzeaza deja mari probleme fabricilor din Romania. Cumulate, cele trei coordonate ne dau imaginea unei industrii a lactatelor care se chinuie sa functioneze la cote acceptabile de eficienta. Dulcele gust al monopolului dulciurilor Numai si daca spunem ca, in momentul de fata nu sunt decat cateva fabrici de ciocolata, ne vom da imediat seama ca, pe acest segment, singurul fapt care nu ii pune pe inspectorii Consiliului Concurentei in miscare este acela ca piata este impartita, oarecum, uniform. Nimic mai adevarat, importurile sunt si ele insemnate, mai ales in privinta bomboanelor, in afara celor din ciocolata, acolo unde inca mai poti cumpara bomboane cu marca Poiana. In rest, importatorii fac legea rafturilor de dulciuri care vin atat din Vest, cat si din Turcia, Moldova sau alte tari din afara Uniunii Europene. Mai multe, pe aceasta tema, in capitolul dedicat acestui segment. In magazine, putine legume si fructe din Romania Unul dintre sectoarele cu mari probleme este acela al legumelor si fructelor, acolo unde uriasele importuri arunca la distanta afacerile producatorilor romani. Producatori romani care, iata, inca refuza ideea asocierii, nu reusesc sa livreze constant si la standardele cerute legume sau fructe catre marile magazine. Sectorial, pomicultura din Romania are o foarte mica productivitate, livezile fiind batrane, cu un randament de cca 50 %, fata de ce ar trebui. Intr-adevar, exista un program de reabilitare a celor 170.000 de hectare de livezi, dar si daca acestea ar fi replantate acum, vor fi pe rod de abia in anul 2020. Aparent, furnizorii de legume sunt mai avantajati, avand productii anuale. Dar acestia se vad masiv concurati de importurile din Turcia, Spania, Italia, Polonia etc, avantajul acestora, la fel ca al pomicultorilor, fiind acela ca pot livra productia realizata spre zona de procesare. Consumul de bere a scazut, taxele au crescut Dupa cum veti putea citi in analiza din capitolul destinat berii si bauturilor alcoolice, consumul acestor licori a scazut, in vreme ce taxele, mai precis, accizele, au crescut. Insa, daca berarii nu acuza decat acest lucru, in privinta producatorilor de bauturi spirtoase, mai precis, aceia care functioneaza la vedere, afirma ca pe piata lor, evaziunea a atins procentul de 90 %, fapt care pune sub semnul intrebarii activitatea institutiilor de control din Romania, fie ele ANAF, Garda financiara, Politia sau Parchetul. Totodata, pe oricare din segmentele analizate, vom putea baga de seama ca desfacerile cele mai mari sunt in zona berii foarte ieftine, imbuteliate la PET, si a spirtoaselor de proasta calitate, confirmand faptul ca romanilor le place sa bea mult, ieftin si prost. Multe vor depinde de Rusia Trebuie sa recunoastem ca multe dintre proiectele elaborate la inceputul anului 2014 au fost date peste cap de embargoul impus de Rusia pentru produsele alimentare provenite din Uniunea Europeana. Unii spun ca acest embargou va fi ridicat in vara acestui an, sperandu-se la diminuarea importurilor de materii prime si alimente din tari care pot vinde mult si ieftin. Cu toate acestea, din punct de vedere al politicii internationale, inceputul anului este cat se poate de negru. Nesiguranta generata de Moscova se rasfrange total negativ asupra mediului economic din interiorul Uniunii Europene si, mai ales, aspura Industriei alimentare din piata comunitara, deci, si mai cu seama, din Romania. In aceste conditii, in momentul de fata este extrem de dificil de facut orice previziune. Desi, cu siguranta, la sertar sunt proiecte de dezvoltare ramase nepuse in practica, nimeni nu indrazneste sa priveasca mai departe de o zi, o saptamana, o luna. Iar, cine va dori sa stie ce va face in viitor, ar fi bine sa priveasca mai intai la ce spune Putin, ce zice Merkel si ce declara Obama, inainte de a consulta statisticile industriei in care activeaza.