Autor: Maria Demetriad De?si dispune de un potential uriaordm;, sectorul primar, dar ?si cel de procesare in domeniul productiei de alimente eco-bio al Romaniei este inca insuficient pus in valoare. Situatia nu este o necunoscuta, la nivelul Uniunii Europene, astfel incat, impreuna cu autoritatile comunitare, dar, in primul rand, cu actorii pietei specifice din Germania, Austria, Ungaria, Serbia, Romania ?si Bulgaria a fost infiintat Parteneriatul Dunarii, in fapt, un program complex de dezvoltare a acestui sector. Argumente ordm;tiintifice ?si economice Un studiu publicat recent de Comisia Europeana ?si preluat de Asociatia Bio Romania, analizeaza care dintre cele doua tipuri de agricultura, ecologica sau conventionala, este mai profitabil pentru fermierii din Uniunea Europeana.In cadrul studiului, au fost luate in calcul mai multe aspecte economice, de la costul de productie ?si randamentul fermelor, pana la pretul de vanzare ?si nivelul subventiilor. Studiul ofera cateva concluzii interesante. Astfel, in tarile analizate, agricultura ecologica aduce un venit comparabil sau, in unele cazuri, chiar mai mare decat agricultura conventionala, dar acest lucru este datorat, in mare parte, faptului ca subventiile pentru agricultura eco sunt mai mari decat cele pentru agricultura conventionala. O prima comparatie intre cele doua tipuri de agricultura se refera la costurile cu inputuri ale culturilor vegetale pesticide, fertilizanti, combustibili ?si ulei pentru utilajele agricole . Astfel, agricultura ecologica fiind mai extensiva, costurile cu fertilizantii ?si cu pesticidele vor fi mai mici. In schimb, in ceea ce priveordm;te costurile cu lubrifiantii ?si carburantii folositi in munca agricola, nu exista diferente semnificative intre cele doua practici. Agricultura ecologica foloseordm;te o forta de munca mai mare decat agricultura conventionala. Este nevoie de un lucrator agricol la fiecare 40 de hectare de teren cultivat in regim ecologic ?si la fiecare 46 de hectare de teren agricol cultivat in regim conventional. Acela?si lucru se intampla ?si la fermele de lapte. Un lucrator cu norma intreaga este necesar la fiecare 17 vaci de lapte crescute in sistem ecologic ?si la fiecare 21 de vaci de lapte crescute in sistem conventional. Costul intermediar in cazul culturilor vegetale eco este mai mic decat in cazul culturilor conventionale. In medie, pentru un hectar de teren eco se cheltuiesc aproximativ 860 de euro per an, in timp ce, pentru un hectar cultivat normal se cheltuiesc circa 960 de euro. Costul intermediar cuprinde cheltuielile cu fertilizantii, semintele ?si consumul de carburant ?si ulei al utilajelor agricole. Nu cuprinde, in schimb, costul cu forta de munca, plata arendei sau amortizarea utilajelor agricole. In ceea ce priveordm;te costul intermediar in creordm;terea fermelor de lapte, acesta este asemanator la ambele tipuri de practici agricole. Randamentul scazut, compensat de pretul de vanzare ridicat Aordm;a cum era de aordm;teptat, agricultura ecologica are un randament mai scazut. Spre exemplu, agricultorii obtin intre 5 ?si 8 tone la hectarul de grau cultivat conventional ?si doar intre 2 ?si 3 tone la hectarul de grau cultivat in sistem ecologic. La fel ?si in cazul fermelor de lapte. Randamentul unei vaci crescute in sistem conventional este, in medie, de 7 tone de lapte pe an, in timp ce randamentul unei vaci crescute in regim ecologic este de doar 5,5 tone pe an. Randamentul scazut al vacilor de lapte este compensat, in schimb, de pretul de vanzare. Laptele normal este vandut, in medie, cu 310 euro / tona, in timp ce lapte ecologic este vandut cu aproape 400 de euro / tona. In cazul culturilor agricole, este mai dificil de comparat pretul de vanzare deoarece, in multe regiuni, culturile vegetale crescute in sistem ecologic sunt din specii diferite fata de cele cultivate in sistem conventional. Insa, ?si subventiile joaca un rol important in rentabilizarea fermelor ecologice. Platile europene ?si ajutoarele de stat acordate pentru producatorii agricoli ecologici reprezinta 59% din venitul total al acestora, in timp ce, in cazul producatorilor agricoli conventionali, reprezinta doar 54%. In acest calcul, nu este luata in considerare Franta, unde subventiile ?si ajutoarele de stat reprezinta 60% din venitul producatorilor agricoli conventionali ?si doar 40% din venitul producatorilor ecologici. Care este potentialul Romaniei? Fie ca vorbim de productia primara, fie de cea de procesare, potentialul Romaniei este uriaordm;. ordf;tim bine faptul ca foarte multi investitori straini au cumparat terenuri agricole in primul rand datorita calitatilor deosebite ale solului care, in multe zone este neafectat, sau in mica masura afectat de ingraordm;aminte chimice, fapt care determina o productie de calitate care se poate inscrie uordm;or in randul produselor eco-bio. Din pacate, potentialul este prea putin fructificat, desfacerea produselor fiind, in cea mai mare parte, locala. Astfel, in afara de cateva ferme care vand cereale eco, acoperind arii geografice din Canada ?si pana in Kazahstan, pana acum, doar doua produse eco sunt recunoscute la nivelul Uniunii Europene ca fiind eco: Magiunul de Topoloveni ?si Branza de Ibaneordm;ti. In rest, miere ?si ceva sucuri naturale! Nu e rau nici cu mierea, nici cu sucurile, dar e prea putin. Tocmai de aceea, colaborarea fermierilor ?si procesatorilor in cadrul Parteneriatului Dunarii ar putea fi o ordm;ansa de exceptie pentru aceia care doresc sa i?si dezvolte afacerile pe aceasta zona. Prezenti la targul Biofach, desfaordm;urat la Nurnberg in primavara acestui an, am putut lua contact cu detalii legate de acest subiect, detalii continute in analiza pe care a prezentat-o domnul Hanni Rutzler, Preordm;edintele ZukunftsInstitut din Viena, in cadrul Congresului Industriei BioFood, desfaordm;urat in paralel. Din prezentarea acestuia, ca idei principale, am retinut principalele caracteristici ale tendintelor actuale: - Asigurarea fara exceptie a calitatii ?si curateniei produselor; - Industria eco-bio nu trebuie sa devina religie, ci trebuie orientata spre cerintele consumatorilor; - Serviciile adiacente mai precis, furnizorii de tehnologii trebuie sa asigure solutii sustenabile, iar etichetarea trebuie sa fie simplificata lucru putin mai greu realizabil in acest moment, in care CE a solicitat tot mai multe informatii pe eticheta n.n. . - Productia eco a agriculturii trebuie sa asigure ciclul natural al culturilor. - Cooperarea inter-regionala ?si stabilirea de parteneriate intre actori din diferite zone geografice. - Asigurarea unei tot mai mari varietati de produse, necesitate aparuta din cauza faptului ca, in ultimii ani, s-a observat o limitare a produselor existente pe piata. Aordm;adar, colaborarea, atat pe linie tehnologica, prin accesarea de programe, cat ?si pe linie de piata, inclusiv prin sprijinul reciproc acordat pentru accesul in rafturile magazinelor alimentare din tarile semnatare ale Parteneriatului Dunarii poate dinamiza un sector care, aordm;a cum spunea ministrul Daniel Constantin, poate fi emblematic pentru agro-industria Romaniei.