Situația actuală a importurilor

Date recente indică faptul că România a importat alimente în valoare de aproape 6 miliarde de euro în prima jumătate a anului, echivalentul unei medii de 33 milioane de euro/zi. Aceasta reprezintă o creștere semnificativă față de anul precedent, când media zilnică a importurilor alimentare se situa la aproximativ 30 milioane de euro/zi, potrivit informațiilor disponibile din sursa inițială.

Dezechilibru agroalimentar masiv

Potrivit Raportului Agrinnovator („Produs românesc”) și analizei realizate de Călin Costinaș, România se află într-un paradox economic: deși este una dintre cele mai fertile țări din Europa, importă majoritatea alimentelor consumate acasă. Pe rafturile magazinelor predomină carne procesată din vestul Europei, lactate din centrul continentului și conserve din alte state — toate acestea în ciuda potențialului de producție locală.

În 2023, importurile includ produse cu valoare adăugată ridicată: biscuiți (130 milioane €), legume la conservă (56 milioane €), supe instant (52 milioane €) — în timp ce România exportă materii prime precum grâu, dar nu reține valoarea adițională a procesării.

Deficite bilaterale cu țările vecine

Profesorul Tudorel Andrei remarcă creșteri drastice ale deficitului comercial cu state precum Ungaria, Polonia și Bulgaria. Deficitele sunt concentrate pe categorii alimentare cheie consumate zilnic.

Ungaria: cele mai mari deficite pe carne și organe comestibile (≈ 1,64 miliarde €), deșeuri alimentare/furaje (≈ 1,33 miliarde €) și lactate cu ouă (≈ 1,67 miliarde €).

Polonia: produse pe bază de cereale/patiserie și lapte, lactate/ouă reprezintă deficite de peste 725 milioane €, iar carne și organe comestibile – 540 milioane €.

Bulgaria: legume, fructe, cafea și pește sunt pe deficit, totalizând ≈ 11,6 miliarde € cumulativ (din 24 de categorii agroalimentare analizate).

Cauze structurale: lipsa procesării interne

Principala problemă identificată este lipsa unei industrii agroalimentare competitive în România. Fermierii exportă materii prime, iar produsele procesate cu valoare adăugată sunt importate înapoi — un model costisitor și lipsit de sustenabilitate.

De exemplu, România este un exportator de floarea-soarelui, dar nu are capacitatea de a procesa semințele – acestea sunt lucrate în străinătate, iar transformarea lor returnează profituri externe. Similar, pentru murături sau conserve, industria locală nu are ambalaje, facilități logistice și aceste segmente sunt dominate de importuri.

Oportunitatea deficitului: lecții din Polonia

Costinaș afirmă ferm că deficitul nu este un obstacol, ci o hartă a oportunităților. Spre deosebire de Polonia — care a transformat un deficit de 1,4 miliarde € într-un surplus de 7 miliarde € prin investiții în procesare, branding și infrastructură — România are resursele, dar lipsesc coordonarea și finanțarea.

Concluzii și recomandări

1. Situație curentă: Importuri alimentare de aproape 6 miliarde €/H1, cu o medie zilnică de 33 milioane €;

2. Dezechilibru profund: România importă produse cu valoare adăugată pe care le poate produce intern;

3. Cauze: Industria de procesare este fragilă, subfinanțată și fragmentată;

4. Soluție: Este nevoie de o strategie națională coerentă, cu investiții public-private în procesare, ambalare, logistică și acces la finanțare;

5. Model de urmat: Polonia — transformarea deficitului într-un avantaj economic durabil.

(Foto: Freepik)