Ca de fiecare data, Sorin Minea, Prsedintele Federatiei Romalimenta si proprietar al companiei Angst, este acid, dar spune lucrurilor pe nume, indiferent de gravitatea afirmatiilor. Iar, gravitatea afirmatiilor este data de gravitatea situatiei economice generale a Romaniei si, implicit, a industriei alimentare. Despre toate acestea, in interviul pe care l-a acordat redactiei infoALIMENT MAGAZIN: De la zero, la ceva, e o performanta, nu-i asa? infoALIMENT MAGAZIN: -Domnule Sorin Minea, potrivit datelor INS, dupa primul trimestru al anului 2014, Industria alimentara a Romaniei a depasit la export celelalte industrii; este ea chiar atat de performanta? Sorin Minea: -Faptul ca industria alimentara a depasit la export industria auto sau celelalte industrii, nu inseamna nimic. Pentru ca, daca la industria alimentara adaugam si agricultura, atunci performanta se datoreaza productiei agricole si nu industriei alimentare. In acelasi timp, dupa interdictiile pe care le-am avut, 2014 este primul an in care am avut voie sa exportam carne si produse din carne de porc; cresterea vine cam tot dinspre productia primara, nu dinspre procesarea carnii, care a putut exporta, dar nu atat cat ne-am fi dorit. Deci, daca pornesti de la zero si ajungi la o anumita cantitate, sigur ca poti vorbi de performanta. Dar, sa nu ne amagim, Romania e un mic exportator de alimente, in conditiile in care potentialul este de zece ori mai mare. iAM: -Dar, atunci, ca tehnologii, putem spune ca suntem performanti? SM: -Suntem la acelasi nivel cu tot ce e mai bun in Europa, din punct de vedere tehnologic. Din pacate, insa, am avut de ispasit mai multe pacate. O lunga perioada de timp, agricultura a fost la pamant si asa am fost in situatia de a nu avea materii prime, fapt care poate sa para de neconceput pentru o tara normala. Al doilea pacat, in relatia economica internationala, a fost legislatia aia blestemata care a impus vaccinarea impotriva pestei porcine, fapt care ne-a tinut in afara lumii cativa ani buni. Piata europeana este o piata inchisa, foarte greu patrunzi pe ea. Iar, strategia de intrare pe piata vestica a fost gresita, dupa parerea mea, pentru ca noi ne-am adresat comunitatilor de romani si nu consumatorului european. Dar, romanii sunt si putini, si saraci, si nu cumpara, chiar daca sunt nostalgici si vor mancare ca acasa. Cred ca ar fi trebuit sa iesim cu produse de foarte buna calitate, care sa aduca un plus de noutate prin gust si mod de fabricare, si care sa capteze atentia tuturor, nu doar comunitatilor de romani. La toate acestea s-a adaugat si publicitatea negativa la adresa Romaniei: scandalul carnii de cal si cel al aflatoxinei ne-au facut ciuca batailor, pe plan european, fiind acuzatii de serviciu chiar daca suntem nevinovati. Dar asta a impiedicat pe consumatorul vestic sa capete incredere in mancarea romaneasca. Ultimul lucru, e faptul ca vesticii considera mancarea romaneasca de proasta calitate! Toate acestea sunt argumente care ma determina sa spun ca Romania e un mic exportator de produse alimentare. Sectorul legume-fructe, in urma tuturor iAM: Bine, atunci, ca presedinte al Romalimenta, care credeti ca e cel mai performant sector si care credeti ca e cel mai putin dezvoltat? SM: -E un paradox si aici. Primul sector care s-a dezvoltat in Romania, dupa 1989, a fost cel al carnii, aparand foarte multe fabrici, foarte performante. Dar a fost si sectorul care a fost blocat foarte mult timp, din cauze aratate mai sus. Deci, exact in anii in care trebuia sa iesim la export, nu am putut sa o facem. Piata romaneasca este finita, nu poti sa produci in nestire, trebuie sa iesi la export, mai ales ca avem o capacitate de trei ori mai mare, decat se produce acum. Dar, ani de zile nu am exportat, iar acum e dificil sa recuperam. Laptele s-a descurcat de fiecare data, dar materia prima de aici e mai scumpa decat cea din import. Ce nu s-a dezvoltat, si m-a mirat foarte mult, a fost sectorul legumelor si al fructelor, desi Romania a avut si are un potential extraordinar. Dar, fabricile de conserve de legume, fructe si sucuri au fost printre ultimele preluate de sectorul privat. Pe de alta parte, s-au importat legume, fructe si produse de foarte proasta calitate, fapt care a pus pe fermieri sau pe fabricile de conserve si sucuri in imposibilitatea de a se mentine pe piata: Serele s-au distrus, exploatatiile mari de legume s-au distrus si ele, livezile mari s-au arat, fabricile de procesare de abia daca mai functioneaza. De abia acum incep sa se refaca marile exploatatii, in ciuda faptului ca, de exemplu, pe zona de vanzare directa a legumelor si fructelor ea e ocupata de piata neagra, care face legea. iAM: Dar sectorul dulciurilor? si el pare dominat de importuri. SM: Sectorul dulciurilor este este foarte sensibil, fiind dominat in toata lumea de cateva multinationale. Exista in lume foarte mari producatori de ciocolata, de dulciuri etc. Este foarte greu sa faci fata. Singurul mod in care poti face fata e acela de a aduce acel ceva in plus, din punct de vedere al calitatii, dar asa ajungem sa ne invartim in jurul cozii: cand ti se cere cel mai mic pret, nu poti face productie de calitate. Apoi, pentru romani e vorba si de o criza a zaharului, productia fiind total insuficienta. Oricum, Romania a avut mereu probleme cu zaharul, nu doar acum. Mai avem accizarea cafelei si mai este impozitarea excesiva pe agroindustrie. Vedeti? Nu avem niciun element care sa incurajeze mediul de afaceri, in general. Ar fi trebuit un debuseu, incepand de la acel blestemat de TVA si pana la orice! Daca vrei sa incurajezi un sector, reduci impozitarea, nu o maresti. Daca pe agricultura si pe industrie ar fi redus impozitele si taxele, sansele de a realiza produse bune la preturi competitive ar fi crescut serios. Exportul de produse agricole ne defineste ca tara de amarati! iAM: -Dar, pana la urma, sa ne bucuram ca o buna parte din necesarul de alimente si bauturi se produc in Romania, nemaicontand daca e vorba de investitie straina sau romaneasca. Iata, zona de bere e aproape 100 % in proprietatea firmelor straine, dar productia nationala asigura si consumul intern si exportul. SM: -Problema principala este nivelul redus al productiei, chiar daca pe unele zone, cum ar fi berea si vinul stam mai bine. Dar noi exportam materie prima, nu produs finit, asa cum ar trebui, acel produs finit alimentar care aduce un profit serios. Iar asta ne defineste ca tara in curs de dezvoltare, nu dezvoltata. Personal, ma bucur de fiecare data cand se produce in Romania, pentru ca asta inseamna mana de lucru, preturi mai mici, etc. iAM: -Dar, domnule Minea, pana la urma, asta tine de sistem, iar un sistem nu poate fi imbunatatit decat daca exista un parteneriat eficient intre autoritati si mediul de afaceri. Or, la noi, asta e utopie! SM: -Din punct de vedere economic, fata de comunitatea europeana, Romania e cam la 300 de ani in urma! Noi nu am avut capital autohton pe care sa-l investim, dar nici nu am fost incurajati sa il formam. iAM: -Dar, nici inainte nu l-am avut! Priviti inainte de razboi: socotim pana in zece investitori adevarati, romani, in economia romaneasca, restul fiind straini. Odata cu suita regala, Carol I a adus investitori din Germania, Austria si alte tari vestice, pentru ca, aici era pustiu! SM: -Perfect, dar, priviti la acei investitori strategici, carora statul le ofera avantaje, fara ca acelasi stat sa se gandeasca la faptul ca si investitorii romani au nevoie de aceleasi avantaje. Sunt lucruri pe care nu o sa le inteleg niciodata: de exemplu, faptul ca nici statul, la randul lui, nu a vrut sa inteleaga pana acum ca trebuie creat un mediu de afaceri favorabil si corect. Din pacate, momentele de criza au venit cand Romania era pe trend de crestere. Dar, in plina criza, in loc ca investitorul roman sa primeasca putin oxigen, putin ajutor, a primit un ciocan ijn cap! Cand eu aveam nevoie de sprijin, mie mi-au fost marite impozitele. In acelasi timp, unui investitor strain, in acelasi timp, i s-au acordat facilitati. Nu mi se pare echitabil. Orice tara cu economie de piata isi favorizeaza investitorii autohtoni, numai noi favorizam starinii! Romania inca nu stie ce doreste. Fiecare guvern vine cu propriul program, fiecare guvern promite alta solutie si totul se schimba odata la patru ani, vorbind de greaua mostenire. Ei, eu m-am saturat de mostenirea asta, pentru ca greaua mostenire nu e a mea, e a lor! Habarnisti, capuse, suferinzi iAM: Domnule Minea, dar, nu cumva, si mediul de afaceri este de vina? SM? -Sigur ca da! Mediul de afaceri e impartit in trei categorii: Unii care vor sa faca afaceri dar habar n-au pe ce lume sunt, cei care fac afaceri cu iz politic si care fac bani, dar care nu stiu sa faca afaceri, ei fiind capusele, si cei care trebuie sa se descurce indiferent de mediu, ei fiind cei mai dezavantajati. Asa, am ajuns in situatia de azi: Piata neagra: primul loc din Europa! Evaziunea fiscala: Primul loc din Europa! spaga: Primul loc in Europa! Nu poti sa faci afaceri intr-un asemenea mediu. Asistam in ultimii ani la arestarea oamenilor politici, dar nu l-am auzit pe unul sa spuna: Da, domnule, sunt vinovat! Nu, ei spun: Totul e pe linie politica. Sigur ca da. Influenta ta a fost politica, dar voi, ca clasa politica, v-ati erijat si in investitori, si in clasa conducatoare. In nicio tara, clasa politica nu e clasa conducatoare. iAM: Clasa politica e clasa conducatoare doar in comunism. SM: Sigur ca da. Pentru ca, in capitalism, clasa politica inseamna Servitor, nu Conducator. iAM: Nu degeaba v-am pus aceste intrebari pentru ca, in orice mediu economic normal, clasa economica este aceea care conduce clasa politica, pusa in locuri publice pentru a servi interesul economic, interesul social, interesul public, national. SM: Absolut normal. Doar ca, in Romania, clasa politica a inceput sa devina o casta. Politica a inceput sa produca bani, iar politicienii au ajuns foarte bogati. Sunt familii care deja isi prelungesc sinecurile politice si avantajele economice. Or, in clipa in care clasa politica ajunge sa depaseasca numarul investitorilor, clasa producatoare, atunci, avem o mare problema. La noi, acum, clasa politica se regaseste in toate. Nu mai vreau! Am avut 50 de ani clasa politica peste tot, nu mai vreau! Uitati-va la industria alimentara, care nu se poate dezvolta decat intr-o piata complet libera. Simplul fapt ca se pot dirija subventiile inseamna o interventie solida a statului. Simplul fapt ca legislatia este dubla, avand fabrici inregistrate si fabrici autorizate, este o eroare grava, faptul ca, in comert, avem un magazin fiscalizat si sapte nefiscalizate, toate acestea nu pot duce decat la ingreunarea afacerilor si la deficit la bugetul de stat. Romalimenta cere o legislatie coerenta, egala pentru toti iAM: -Din aceasta perspectiva, ce putere are Romalimenta in negocierile cu autoritatile? SM: -Romalimenta a avut totdeauna o putere mare de negociere, fiind acceptata ca partener de dialog social si economic. Dar, aici intervine a doua mare problema a Romaniei. Imediat dupa 1989, au aparut sindicatele ca mustele. Alaturi de ele, fel de fel de asociatii profesionale, unele, chiar in cadrul aceluiasi sector, asociatii care, in loc sa se puna de acord si sa reprezinte o singura voce, sa ceara acelasi lucru, se cer o mie de lucruri si nu se obtine aproape nimic. Fiind fragmentate, nu au putere. Daca o asociatie e agreata la nivel guvernamental, la o eventuala negociere, propunerea ei va fi acceptata, uneori, in detrimentul celor care vor ceva corect. Practic, ne-am furat singuri caciula, iar Legea patronatelor e pe vine de cativa ani buni, ca sa mai putem spera la a face ordine si in acest domeniu! Iata: O parte dintre noi, sunt membri ai asociatiilor europene, o parte aproape ca nici nu exista. Or, asta inseamna probleme si la nivel de Bruxelles. Ei, bine, cred ca s-a urmarit continuu ca puterea de negociere a oamenilor de afaceri sa fie mica, in fata autoritatilor, iar lucrul asta s-a realizat perfect. iAM: Care sunt viitoarele actiuni avute in vedere de federatia Romalimenta, pentru a imbunatati, macar pe linie de sistem, starea companiilor membre? SM: -Va face tot ce a facut dintotdeauna. Noi cerem o legislatie coerenta si egala pentru toata lumea. Lupta principala este aceea de reducere a taxelor si impozitelor, pornind de la doua premize: Siguranta alimentara a natiunii, pentru ca un popor este sanatos daca mananca sanatos; dar nu vorbesc aici de bio, pentru ca alea cu bio sunt povesti de adormit copiii. Trebuie schimbata optica, pentru ca, acum, se spune asa: Toata lumea trebuie sa manance, deci, taxele pe mancare trebuie marite. Ei, nu! Trebuie spus: Toata lumea trebuie sa manance sanatos, la un pret cat mai scazut, platind taxe si impozite. Nu poti sa pui acelasi TVA la masini, salam, lapte si fructe, la fel cum nu poti sa judeci sectoarele industriei alimentare diferentiat, pentru ca asta inseamna ca dezbini ca sa conduci. Nu poti, tu, stat, sa spui: tu bei laptele mai ieftin dar mananci carnea mai scump, tu bei berea mai ieftin dar vinul il bei mai scump, e o prostie daca se gandeste asa. iAM: -Dar cu cine mai puteti dialoga in aceasta perioada cand toata lumea, parca, nu se gandeste decat la DNA si alegeri? SM: -Cu Ministerul Agriculturii am avut mereu un dialog eficient; la fel, cu ANSVSA si chiar cu ANPC-ul am inceput sa avem un dialog eficient. iAM: -Bine, dar mai este Ministerul de Finante, mai este Guvernul, in ansamblul sau, mai este premierul care...sa fim seriosi!... SM: -La finante, din pacate, mai mereu s-au schimbat ministrii, iar primul ministru ar trebui sa conduca guvernul, nu sa conduca Romania si ar trebui sa faca tot ce e de facut pentru bunul mers al economiei si al societatii. Mai simplu spus, sa faca bani colectandu-i, nu inventand noi impozite si taxe. iAM: -Va multumim!