În episoade de inflație, „dispariția” produselor nu înseamnă întotdeauna lipsă fizică. De cele mai multe ori, dispariția e economică: produsul rămâne, dar se retrage din ofertă, se delistează sau devine rar pentru că nu mai merită produs, listat sau cumpărat.

Primele afectate sunt, aproape invariabil, produsele aflate la intersecția a trei vulnerabilități: cost mare pe unitate, rotație mică, substituibilitate ridicată.

 1) Produse de nișă cu volum mic Specialități, arome rare, ediții limitate, gramaje „atipice”. În inflație, retailerul optimizează spațiul și păstrează SKU-urile cu rotație mare. Restul cedează loc.

 2) Premium fără diferențiator clar Când puterea de cumpărare scade, consumatorul face „trade-down”: trece la branduri mai ieftine sau la marcă proprie. Premium-ul supraviețuiește doar dacă are un motiv clar (origine, calitate percepută, brand puternic).

 3) Produse cu lanț rece scump Orice produs cu logistică dificilă (frig, termen scurt, pierderi) este reevaluat. Dacă prețul trebuie crescut, dar cererea scade, producătorul reduce distribuția sau oprește.

 4) Produse cu rețetă/ingrediente volatile Când inputurile sar brusc (uleiuri, cacao, lactate, ambalaje), unele rețete devin neprofitabile. Urmează reformulări, schimbări de gramaj (shrinkflation) sau retragere.

Concluzia: în inflație, piața se „strânge” spre produse esențiale, ușor de înțeles, cu rotație mare. Dispar primele acele produse care nu pot justifica prețul într-un coș dominat de pragmatism.

(Foto: Freepik)