HACCP rămâne fundamentul siguranței alimentare moderne, dar, în forma sa clasică, nu mai este suficient pentru realitatea industrială actuală. Construit pe analize periodice și puncte critice fixe, sistemul a fost gândit pentru un mediu de producție mai stabil și mai previzibil.

Astăzi, lanțurile de aprovizionare sunt mai lungi, materiile prime mai variabile, iar presiunea pe volume și costuri mult mai mare. În acest context, controalele punctuale și documentația retrospectivă nu mai pot preveni eficient riscurile emergente.

Limita principală a HACCP-ului clasic este reacția întârziată. Problemele sunt adesea identificate după apariție, nu în timp real. De aceea, industria se îndreaptă spre sisteme de monitorizare continuă, senzori integrați și colectare automată de date.

Următorul pas este integrarea inteligenței artificiale. Algoritmii pot identifica deviații subtile de proces, corela date din producție, mediu și logistică și anticipa riscuri înainte ca acestea să devină critice. Siguranța alimentară trece astfel de la control la predicție.

HACCP nu dispare, dar își schimbă rolul: devine scheletul unui sistem mult mai dinamic, digital și interconectat. Viitorul siguranței alimentare nu va fi definit de fișe și grafice, ci de capacitatea de a înțelege datele în timp real.

(Foto: Freepik)