„Proteina alternativă” nu mai este un subiect de PR, ci un segment investițional care încearcă să devină industrie: în 2024, companiile europene private din zona plant-based, cultivated meat și fermentație au atras ~509 mil. USD (~€470 mil.), plus încă ~€63 mil. granturi (creștere puternică față de anul anterior).

Contextul UE contează mai mult decât tehnologia. Carnea cultivată poate fi comercializată în UE doar după autorizare ca „novel food” (Reg. 2015/2283 și „Union list”). În prezent, lista oficială a UE funcționează ca reper de autorizare, iar diverse analize de politică publică arată că, până în 2025, nu exista încă un produs de carne cultivată autorizat la nivelul UE. Asta înseamnă că „amenințarea” pe volum este încă la orizont, nu mâine dimineață.

Unde este riscul real pentru procesatorii români

• Eroziune de categorie la raft (plant-based) + presiune pe marje și pe bugete de marketing.
• Regulile de denumire/etichetare pot schimba costurile de lansare și poziționarea (de ex., dezbateri UE privind termenii „burger/sausage” etc.).

Unde este oportunitatea (și aici se câștigă bani)

• Model „ingredient supplier”: procesatorul tradițional intră pe piață prin ingrediente (proteine, fibre, arome, grăsimi funcționale) – margini mai bune decât un brand nou la raft.
• Co-manufacturing / private label premium: alternativele au nevoie de capacitate, QA, trasabilitate, certificări – fix ce au operatorii maturi.
• Fermentație (precision/biomass): segmentul cu logică industrială cea mai apropiată de alimentară (bioproces, utilități, HACCP).

Concluzie: pentru România, strategia câștigătoare nu e „ori/ori”, ci „asigurare industrială”: un portofoliu pilot de 1–2 produse plant-based + parteneriate pe ingrediente, până când reglementarea UE pentru cultivated meat se clarifică.

(Foto: Freepik)