Deficitul de forță de muncă din industria alimentară este adesea explicat simplist prin nivelul salariilor. În realitate, problema este mult mai complexă și nu poate fi rezolvată exclusiv prin creșteri salariale. Datele din industrie arată că, inclusiv în unitățile care au ajustat semnificativ remunerația, fluctuația de personal rămâne ridicată.

Munca în procesarea alimentară este caracterizată de program rigid, condiții fizice solicitante și responsabilitate ridicată în ceea ce privește siguranța alimentară. Lipsa de predictibilitate, schimburile dese și presiunea conformării la standarde stricte contribuie la uzura profesională, indiferent de nivelul salarial.

În plus, deficitul este accentuat de lipsa culturii organizaționale și a proceselor bine structurate. Fără instruire coerentă, proceduri clare și perspective de dezvoltare, angajații nu se atașează de locul de muncă. Migrația între fabrici sau către alte sectoare devine o opțiune firească.

Soluțiile eficiente nu sunt rapide. Automatizarea parțială, standardizarea operațiunilor, investițiile în retenție și reducerea dependenței de munca necalificată sunt direcții deja adoptate de procesatorii care reușesc să stabilizeze echipele. Salariul rămâne important, dar nu este suficient.

În absența unei abordări structurale, deficitul de personal va continua să fie una dintre principalele vulnerabilități ale industriei alimentare.

(Foto: Freepik)