98

Într-o vreme în care totul pare să se miște cu viteză – job, drumuri, notificări, livrări în 30 de minute – apare o contramișcare tot mai vizibilă: slow eating, filosofia de a mânca lent, conștient și sănătos. Deși este un concept internațional, în România capătă o formă aparte, legată de redescoperirea rețetelor autentice, a produselor locale și a timpului petrecut în jurul mesei.
Pandemia, apoi tranziția haotică între munca de acasă și întoarcerea la birou, au schimbat modul în care oamenii privesc alimentația. Mulți au descoperit atunci beneficiile gătitului acasă: mâncare mai sănătoasă, costuri mai mici și o stare de bine generală. În 2024–2025, această tendință s-a transformat într-o adevărată mișcare culturală, în special în rândul tinerilor care pun preț pe echilibrul mental și pe calitatea vieții.
Slow eating nu înseamnă doar a mesteca mai încet. Înseamnă a-ți da voie să te oprești, să simți gusturile, să alegi conștient ingredientele și să transformi masa într-un ritual – nu într-o sarcină bifată între două ședințe.
Un aspect interesant al fenomenului este revenirea la ingredientele tradiționale românești: legume de sezon, lactate artizanale, carne provenită din ferme mici și cereale integrale. Tinerii consumatori, mai ales, caută producători locali și se orientează spre piețe, mici băcănii sau magazine online specializate.
Rețete ca supa de roșii coapte, pârjoalele moldovenești reinterpretate în variantă light, mămăliga cu brânză maturată sau deserturile cu fructe locale revin în preferințe. Bucătarii din restaurantele urbane introduc tot mai des în meniuri interpretări moderne ale preparatelor tradiționale.
Medicul nutriționist și gastroenterolog confirmă de ani buni că mâncatul lent aduce numeroase beneficii:
Slow eating este, în mod surprinzător, unul dintre cele mai eficiente „secrete” pentru o relație sănătoasă cu mâncarea.
Tendința a început timid, dar a devenit un fenomen vizibil pe rețelele sociale. Comunități online, vloguri culinare și pagini dedicate gătitului lent încurajează explorarea ingredientelor de calitate și împărtășirea rețetelor simple, dar bine executate.
Restaurantele românești își adaptează și ele meniurile și conceptul culinar:
În mari orașe, apar spații hibride între bistro și piață locală, care vând atât preparate slow food, cât și produse artizanale.
Slow eating nu este o dietă, ci o mentalitate. Este despre a alege calitatea în locul cantității, ritmul propriu în locul presiunii sociale, simplitatea în locul excesului. Este o întoarcere la esențial, la bucuria de a pregăti o masă pentru cei dragi și la respectul pentru ingredientele care ajung în farfurie.
Într-o lume în care eficiența este adesea pusă mai presus de sănătate, slow eating devine o formă de rezistență și de reconectare cu tradițiile culinare românești. Iar această tendință nu pare a fi una trecătoare – dimpotrivă, devine noul mod în care românii încep să se raporteze la mâncare și la timp.
(Foto: Freepik)